Cu excepția notabilă a Greciei și a Irlandei (ultima are o creștere contabila, fiind paradis fiscal), creșterea consumului a jucat un rol central în mai toate țările UE și în special România, Polonia, Lituania, și Croația.
Creșterile salariale au jucat aici un rol important. Un studiu făcut pentru Syndex de Ștefan Guga și colegii săi arată că în perioada 2018-2017 remunerarea reală medie pe salariat a crescut cu 16.4 la sută, cee ace este semnificativ peste media UE (5.8 %), dar este mult mai puțîn în raport cu creșterea acesteia în Polonia, Slovacia, Bulgaria și Letonia (pagină 17). Necesitatea acestor creșteri a fost relevată de Banca Centrală Europeană (ECB staff macroeconomic projections for the euro area, Frankfurt, Septembrie 2016:9).
La rigoare, însă, creșterea salariului minim și a celor din sectorul public nu înseamnă neapărat că avem un regim de creștere economică de tip wage-led, pentru că alte măsuri (transferul contribuțiilor sociale, relaxări fiscale pentru întregi categorii de investitori, oportunitățile generoase de optimizare fiscală) vin din portofoliul strategiilor profit-led nu din zona wage-led.
În ciuda evolutilor recente spre mai mult wage-led, România are așadar un regim hibrid în care ponderea muncii nu este încă statistic dominantă dacă ne uităm la efectele legate de raportul muncă-capital în PIB (masiv favorabil capitalului, cu îmbunătățiri recente dar nu dramatice pentru muncă) sau povara sarcinii fiscale (masiv defavorabilă muncii). Politicile de tip wage-led merg în direcția cea bună dar moștenirea modului în care s-a gerat criză din 2008-2010 este încă foarte grea pe acest palier.
Zona în care vedem o îmbunătățire relativă în 2017 este viteză de creștere a remunerării salariaților că procent din PIB. Cum arată studiul Syndex: “putem observă un impact mult mai mare al creșterii salariului minim asupra remunerării medii în România (+14% creșterea salariului minim în 2017, +10,2% creșterea remunerării medii) făță de Ungaria (+15,1% creșterea salariului minim, +4,1% creșterea remunerării medii).
” Într-o țară care a avut cel mai puternic declin al ponderii remunerării salariaților în PIB din UE după Irlanda, această creștere ține de un echilibru elementar. Trei rezerve (1) se pleacă de la un punct extrem jos în raport cu “vechea” UE (2) până azi, ponderea acestei variabile în PIB nu și-a revenit în raport cu anul 2008 și (3) România este codașă în UE la acest capitol, fiind devansată nu numai de Slovenia ci și de Bulgaria. Așadar avem nevoie de politici de tip wage-led mai curajoase chiar pentru a reechilibra relația cu capitalul în PIB.
