Antarctica este un loc atât de plin de speranță. Este protejată prin Tratatul Antarcticii, semnat în 1959. În 1991, a intrat în vigoare un acord pe 50 de ani ce interzice orice fel de explorarea în Antarctica. Acest acord ar pute fi schimbat, înlocuit sau chiar abandonat începând cu anul 2041. Doamnelor și domnilor, oamenii departe spre nord de aici, în Arctica deja profită de gheața care se topește, prin explorarea resurselor din zone ce fuseseră acoperite de gheață timp de cel putin 10-, 20-, 30.000, 100.000 de ani. De ce nu pot să pună totul cap la cap și să se întrebe: „De ce se topește, de fapt, gheața?”
Antarctica este un loc uluitor, și am lucrat din greu în ultimii 23 de ani în scopul de a mă asigura că ce se întâmplă în Nord nu se întâmplă și nu se va întâmpla niciodată în Sud.
S-o luăm de la capăt: topirea gheții la Polul Nord și Polul Sud. Nu sunt vești bune. NASA ne-a informat acum șase luni că, în vestul Antarcticii, calota de gheață se dezintegrează. Suprafețe imense de gheață – priviți cât de mare este Antarctica comparată chiar cu America de Sud – suprafețe imense de gheață se desprind din Antarctica, de dimensiunea unor țări mai mici. NASA a făcut calcule, nivelul mării va crește, este cert, cu un metru în următorii 100 de ani, timpul cât a trăit mama pe Pământ. Se va întâmpla și mi-am dat seama că supraviețuirea noastră aici e legată de conservarea Antarcticii. Și există o soluție foarte simplă. Dacă am folosi cu-adevărat mai multă energie regenerabilă, dacă am folosi-o mai eficient în mod real, folosind diversele sursele de energie mai curat, n-ar mai exista niciun motiv financiar pentru a exploata Antarctica. N-ar avea sens din punct de vedere financiar și, administrând mai bine energia, am putea chiar diminua, poate chiar opri, topirea rapidă gheții care ne amenință.
