"Întâi de toate, un argument puternic îl reprezintă prevalenţa capitalului din zona euro în structura sectorului bancar – peste 70 la sută din activele nete şi din capital. În contextul unei integrări atât de ridicate în piaţa financiară europeană, menţinerea prerogativelor de supraveghere bancară la nivel naţional nu ar avea decât rezultate suboptimale, ca urmare a accesului limitat la informaţii privind băncile-mamă şi a absenţei perspectivei de ansamblu", a aratat Isarescu
Un alt argumen ţine de sfera economiei politice. Întrucât este vorba de un proiect ale cărui detalii încă nu au fost finalizate, unele voci se pronunţă în favoarea aşteptării definitivării sale înainte de a adera la acesta. "Este preferabil să participi din interior la construcţia unui mecanism căruia va trebui oricum să i te alături cel mai târziu odată cu intrarea în zona euro. În plus, existenţa Uniunii Bancare va produce efecte asupra sistemului financiar din România indiferent de statutul de membru sau nemembru al acesteia.Este mai bine, deci, să ai un cuvânt de spus la adoptarea unor decizii care generează acele efecte, în condiţiile în care acestea vor fi oricum resimţite", a adaugat seful bancii centrale.
Totodată, a amintit Isarescu, intrarea în Uniunea Bancară asigură şi înlăturarea unui stimulent pentru dezintermediere din partea băncilor străine. După cum a arătat şi experienţa ulterioară declanşării crizei economice internaţionale, pentru a proteja sistemele bancare naţionale, unele autorităţi de supraveghere pot impune măsuri prudenţiale privind controlul capitalurilor, transferurile şi creditarea intragrup, limitarea activităţii sucursalelor sau interzicerea repatrierii profiturilor, determinând unele bănci să reducă activitatea filialelor lor în ţările-gazdă. Chiar şi când reflectă în bună măsură efortul de reparare a bilanţurilor în ţările-gazdă şi cererea restrânsă de noi credite, procesul de dezintermediere trebuie atent monitorizat, dat fiind efectul negativ pe care derularea sa într-un ritm excesiv de alert l-ar avea asupra creşterii economice.
"Participarea la Mecanismul unic de supraveghere ar elimina, de asemenea, posibilitatea arbitrajului jurisdicţional (de exemplu, prin prevenirea potenţialei transformări a filialelor băncilor străine în sucursale), ar îmbunătăţi fluxul informaţional în domeniul supravegherii bancare şi ar permite evitarea eventualelor distorsiuni în planul competiţiei (dacă supravegherea de către BCE este privită ca o garanţie a solidităţii financiare a bilanţului unei bănci, atunci instituţiile de credit supravegheate de aceasta ar putea beneficia de costuri mai reduse de finanţare comparativ cu cele din afara Mecanismului unic de supraveghere)", a precizat guvernatorul.
Nu în ultimul rând, a adaugat Isarescu, a rămâne în afara Uniunii Bancare poate genera costuri considerabile pentru ţările nemembre ale zonei euro, acestea fiind vulnerabile la efectele de contagiune, dacă băncile străine au o prezenţă masivă în sistemul lor bancar. În caz de contagiune, capacitatea de reacţie a acestor ţări ar fi sever limitată, mecanismele şi resursele proprii putându-se dovedi insuficiente sau inadecvate. Aderarea la Mecanismul unic de rezoluţie este însă de natură a asigura coordonarea transfrontalieră – eficace şi imparţială – a procesului de soluţionare a unor crize bancare.