In august anul trecut, cu putin timp inainte de a fi parasit Guvernul, ministrul finantelor, Daniel Daianu, avertiza asupra a doua proiecte de afaceri pe care nu le agrea. Daianu declara ca, in afara de proiectul Bell Helicopter, pe care nu-l sustine, nu sprijina nici proiectul de realizare in Romania a tancurilor Krauss Maffei. La acea vreme, proiectul ramasese, din lipsa fondurilor, doar in stadiul de intentie. Imediat, ministrul apararii, ca si in cazul scenariului cu „uite contractul cu Bell, nu-i contractul cu Bell”, a sarit la jugulara finantistului Daianu, caruia deja i se clatina scaunul.
Inauntru-i putred gardul, iar afara e Gepard-ul
Victor Babiuc a declarat chiar ostentativ: „Ministrul de finante poate sa spuna orice”. Apoi si-a anuntat intentia ca, pentru anul 1999, sa solicite un buget dublu fata de 1998, cand armata a capatat doar 800 milioane de dolari. „Cand vom obtine acesti bani, a plusat Babiuc, nu ma vor mai interesa parerile domnului Daianu”. Cu alte cuvinte, spus ritos: cainii latra, caravana trece. Acelasi Babiuc a dat sa se inteleaga ca va gestiona cum va crede de cuviinta banii primiti, inclusiv pentru proiectele cu care Daianu nu era de acord.
Capul lui Daianu a cazut. Prim-ministrul Radu Vasile a vizitat Germania cu trei saptamani in urma. S-a intalnit cu conducerea concernului DASA (Daimler-Benz Aerospace, parintii celebrului Eurocopter), cu negociatori ai companiilor Siemens si Krauss Maffei. Alaturi de Radu Vasile a fost de fata la discutii si ministrul industriilor, Radu Berceanu.
Krauss Maffei si-a reluat asaltul asupra guvernului roman, pentru ca afacerea interesa presant concernul german. Dar vioara intai a afacerii era tot Victor Babiuc. Ministrul apararii trimisese, cu doi ani in urma, la data de 23 aprilie 1997, o scrisoare omologului sau de atunci, Volker Ruhe, ministrul federal german, prin care ii cerea, cu mana intinsa, cedarea fara plata a unui numar de tancuri aeriene Gepard (sisteme mobile de aparare antiaeriana). Asa cum se mai intamplase si cu afacerea avioanelor americane
C-130 Hercules (in care am reparat avioanele americane pana ne-a uscat punga), minunea se intampla si de data asta: kaiserul zice da. Da, dar cu o conditie: pune la dispozitia romanilor 42 de tancuri in mod gratuit, insa, negustor bun, cere un mizilic: 36 din cele 42 de tancuri sa fie revigorate in Germania, pe cheltuiala Romaniei.
Incepe asaltul german
Celelalte 7 urmau sa fie demontate in vederea obtinerii pieselor de schimb. In plus, germanii se mai obligau sa suplimenteze lotul cu 1 (una bucata) tanc. Ca sa se cimenteze lucrurile, s-a semnat si o intelegere intre Ministerul Apararii din Romania si Ministerul federal al Apararii din Germania.
Intelegerea dadea deja semnul ca, dupa ce vantul american s-a muiat chiar inainte de summit-ul NATO (fara prea multi sorti de izbanda pentru noi) de la Washington, in locul lui se contureaza un alt vanticel, care bate in industria romaneasca de aparare direct dinspre Germania (vezi UEO, Eurocopter etc.). Dupa ce contractul cu Bell a cazut in dizgratie, a aparut un alt print german care tanjeste la mana IAR Brasov: Eurocopter. Asaltul german continua: concernul Siemens anunta ca vrea sa sa se implice in implementarea sistemului de asigurari medicale (a propus un proiect Ministerului Sanatatii inca din noiembrie 1999), dar si in informatizarea sistemului de protectie sociala si a sistemului Ministerului Finantelor. Nici francezii nu se lasa mai prejos: momentele tranzactiilor adjudecate de Lafarge (Romcim, SUT Iasi), SociA