Mai e foarte puţin până când alegătorii americani se duc la urne și am văzut deja câteva mișcări semnificative pe piața mărfurilor. Unele – mai ales cele legate de metalele prețioase – au legătură cu alegerile din SUA, altele – cum ar fi evoluțiile recente ale petrolului, au mai degrabă legătură cu lipsa de acțiune a OPEC, în vreme ce metalele industriale au avut creșteri de preț determinate de China.

Indicele Bloomberg a avut cea mai scăzută valoare din ultimele patru săptămâni, cu sectorul energetic în pierdere cu 9%, din cauza scăderilor înregistrate de petrol și gaz. Metalele industriale, în frunte cu zincul, care a avut cel mai ridicat preț din ultimii 5 ani, au crescut odată cu creșterea producției manufacturiere din China și SUA, cei mai mari consumatori globali.

Indicele “fricii“ legate de alegerile care se vor desfășura săptămâna asta în SUA a continuat să se reflecte în prețul metalelor prețioase. Aurul a recuperat pierderea suferită în octombrie, în vreme ce argintul a fost rapid “văzut“ ca o investiție și drept un metal industrial.

Diferența dintre Hillary Clinton și Donald Trump se micșorase semnificativ în sondaje, în ultima vreme. Asta a crescut nivelul de incertitudine în piețe, cu dolarul american și acțiunile în scădere, în timp ce VIX a crescut cel mai mult de la Brexit încoace. Metalele prețioase, însă, au cunoscut cel mai mare salt de la falimentul Lehman, din 2008 încoace.

Creșterea recentă a aurului a fost o combinație între un dolar mai slab, inflația în creștere și incertitudinea legată de rezultatul alegerilor din SUA.

Dacă ne uităm la Brexit, impactul major pe piață a fost, în cele din urmă, limitat la acțiunile britanice și la lira sterlină. O victorie a lui Trump, totuși, ar putea avea un impact la nivel global, având în vedere politicile sale comerciale protecționiste care ar putea afecta creșterea economică americană, ar putea interfera cu politica de dobânzi a Rezervei Federale, combinată cu așteptări legate de cheltuieli publice mai mari și cu riscuri geopolitice în creștere.

O victorie a lui Clinton ar crea o mișcare inversă, de aceea acest eveniment cu rezultat posibil dual este tratat prin utilizarea opțiunilor. Riscul de revers pe o lună de zile cu un delta de 25% crescuse cu 0.5% acum două săptămâni, dar săptămâna trecută crescuse cu 3% – cel mai mult din 2008 încoace.

După ce a atins un prag inferior de  $1,242/uncie după 4 octombrie, aurul și-a consolidat prețul în ultimele 2 săptămâni printr-un sell-off. Cu o posibilă creștere de dobândă integrată deja în preț, atenția se îndreaptă acum spre alegeri. Înainte de sell-off-ul din obligațiuni – acum în revenire – aurul nu a atras vânzări masive, întrucât era relativ similar cu creșterea inflației, așa încât creșterea reală de profit e aproape zero.   

Credem că ce a fost mai rău pentru aur a trecut și că vom vedea multe pârghii de sprijin pentru o revenire în 2017, printre care temerile legate de creșterea inflației și incertitudinea de pe piața de acțiuni. Nivelul cheie rămâne cel ridicat din iulie – o creștere peste acest nivel ar putea aduce posibilitatea atingerii prețului de $1,485/uncie în lunile ce vin.

OPEC – în curs de a da un… autogol

După ce a ținut piața în echilibru prin intervenții verbale, OPEC a promis acțiuni concrete la întâlnirea din 28 septembrie, din Alger. Detaliile acestei înțelegeri de a reduce producția vor fi stabilite și făcute publice la reuniunea OPEC de la 30 noiembrie. Asta ar oferi cartelului suficient timp pentru a determina cine și cât taie din producție.

La Congerul Mondial pe Energie din Istanbul, la 10 octombrie, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a indicat că țara sa e pregătită să se alăture inițiative OPEC de a reduce producția, ori prin înghețarea nivelului actual, ori prin reducere. Drept rezultat, prețul a sărit bine de $50/baril, țintind chiar nivelul de $60.

Asta se întâmpla atunci… acum, la doar o lună după, petrolul înregistrează cea mai abruptă scădere din ultimele 10 luni, cu un sell-off de 16% față de nivelul din 10 octombrie, înlăturând, astfel, toată creșterea înregistrată de la summitul din Alger: acum se vorbește de un preț care să sară peste $40/baril, nicidecum $60. Ce s-a schimbat?

Mai mulți membri OPEC, inclusiv Iranul, Nigeria, Libia și, mai nou, Irakul, vor să fie scutiți de reducerea producției, în vreme ce Rusia a anunțat că, în cel mai bun caz, va menține cota existentă de producție.

Studiile de piață arată că OPEC se îndreaptă spre un record de producție, cu Nigeria, Libia și Iran crescându-și cotele, în vreme ce Rusia a atins un record post-sovietic de producție. Aceste date negative au primit “sprijin“ și din partea SUA, care se “laudă“ cu cele mai mari stocuri de țiței.

Lichidarea rapidă a pozițiilor ținute prea mult – long sau short – a fost sursa schimbărilor de preț cu 20-25% în ultimii doi ani. În timp ce susținerea verbală din partea Arabiei Saudite din august a ajutat piața să-și revină cu aproximativ 22%, acum vedem exact reversul și, fără o acțiune imediată asupra reducerii producției, ne vom uita din nou spre un preț al petrolului de $40/baril.

Creșterea producției din Nigeria și Libia și prognozele referitoare la un “sezon plin“ din Marea Nordului au pus multă presiune pe spreadurile țițeiului Brent. Este sindromul unei piețe suprasaturate. Spreadul pe șase luni între ianuarie și iulie se tranzacționează la $4/baril. Un asemenea spread permite profituri celor care închiriază petroliere: cumpără petrol, îl încarcă pe un superpetrolier închiriat pe 6 luni, apoi îl vând la un preț forward cu 9% mai mare.

Acest recent sell-off vine după întâlnirea tehnică pe care OPEC a avut-o la Viena, unde producătorii non-OPEC nu au reușit să ajungă la un consens privind reducerea producției. Rivalitățile dintre Arabia Saudită și Iran au ieșit din nou la iveală, cu oficialii din Riyadh amenințănd cu creșterea producției dacă Iranul nu o reduce.

Efectele benefice ale unei “înghețări“ a producției rămân de văzut. Drumul prețului spre revenire devine tot mai delicat, odată ce OPEC nu reușește să coopereze întru reducerea producției.