«Și 2014 va fi un an greu pentru bănci. Sursele atrase de la băncile-mamă sunt în scădere rapidă, dar nu văd pericole. Suntem confortabili având în vedere rezerva foarte mare de solvabilitate“, a declarat directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză, la Sinaia, la un seminar organizat în urmă cu o săptămână de Finmedia. Nivelul confortabil al solvabilităţii pe ansamblul sistemului bancar, de 15,02% la finele anului trecut (mult peste nivelul minim de 8%), apare însă pe fondul lipsei activităţii de creditare, a cărei relansare este puţin probabil să se întâmple mai devreme de toamna acestui an.
Peste 4 miliarde de euro au pierdut băncile anul trecut din liniile de finanţare externă, alte 800 milioane de euro dispărând în prima lună din 2014, astfel încât la finele lunii ianuarie soldul resurselor atrase coborâse la 13,4 miliarde de euro. Cinteză se aşteaptă ca această tendinţă să continue, în condiţiile în care băncile nu dau împrumuturi. BNR nu este îngrijorată atât de plecarea banilor băncilor-mamă, cât de faptul că sursa externă, din care s-au finanţat creditele acordate în perioada de boom, ajunse acum neperformante, este înlocuită de sursa internă – banii deponenţilor români. BNR a suspectat anul trecut că băncile nu restructurează corect creditele, căutând artificii care să le permită să constituie provizioane mai mici.
Bilanţuri curăţate artificial
Prin practica „evergreening“, spre exemplu, băncile încearcă să ascundă neperformantele, propunând clientului, cu 2-3 zile înainte de scadenţa ratei, restructurarea creditului, astfel încât scadenţa să se mute peste 3 luni, un an sau trei ani. În raportările trimise la BNR, creditul respectiv apare ca fiind în derulare, deşi el poate ascunde un credit neperformant. Un control începutul anul trecut de BNR la bănci a constatat nereguli majore de raportare. „Când am primit situaţiile, trebuia să pornesc un război cu toate băncile“, spune Cinteză. Ca urmare, BNR a cerut bancherilor să constituie provizioane importante, acestea crescând în special în septembrie şi în decembrie, pentru a ajunge, la finele lui 2013, la aproape 37 miliarde de lei (pe standarde locale de contabilitate – RAS). Rata de neperformanţă a creditelor a fost, anul trecut, de 20,1%. Din soldul total al împrumuturilor aflate într-o astfel de situaţie (44 miliarde de lei), credite de circa 5 miliarde de lei au fost acoperite integral cu provizioane de către bancheri, având şanse aproape inexistente de recuperare. „Teoretic, ar putea fi scoase din bilanţ, dar băncile nu fac acest lucru pentru că ar renunţa la orice pretenţie de recuperare şi ar încuraja neplata. O singură bancă a scos carduri din bilanţ, dar suma e nesemnificativă“, spune Cinteză. Eliminând creditele restante provizionate integral, rata de neperformanţă în sistem ar scădea la 17,41%, dar şi aşa ar fi printre cele mai mari din Europa.
Evaluări «nesimţite» de garanţii
În dulapurile băncilor au rămas însă şi schelete legate de valoarea la care au fost înregistrate garanţiile acceptate pentru credite. „Pe ipotecar, recuperarea a destul de bună – 25-26%. Problema e că există diferenţe foarte mari între valoarea colateralului şi ceea ce recuperează băncile. Rapoartele de evaluare sunt departe de valoarea de piaţă“, arată Cinteză, precizând că băncile şi auditorii au descoperit, în toamna anului trecut, „evaluări care depăşeau orice limită a bunului-simţ“, motiv pentru care s-au şi făcut plângeri penale împotriva evaluatorilor implicaţi. La finele anului trecut, pentru creditele neperformante din bilanţ, pe lângă provizioane, băncile aveau şi garanţii de aproape 69 miliarde de lei. Cerinţele suplimentare de capital pentru nereguli în raportarea creditelor neperformante au contribuit la erodarea profitului, oricum firav şi bazat pe o situaţie fiscală specială, pe care sistemul bancar a fost capabil să îl raporteze. „Profitul de 497 milioane de lei din 2013 apare mai mult financiar, ca urmare a stornării unui provizion privind impozitul pe profit amânat ca urmare a introducerii în rezerve a diferenţei dintre provizioanele pe RAS (standarde locale) şi IFRS (standarde internaţionale)“, arată şeful supravegherii din banca centrală. Anul trecut, 22 bănci din 41 au avut profit, restul au fost pe pierdere.
Presiunea provizioanelor suplimentare ar putea afecta şi anul acesta profitabilitatea băncilor, în condiţiile în care verificările făcute de BNR la felul în care au fost raportate creditele restructurate s-au încheiat doar la 20 de bănci. „Alte 11 bănci urmează până la finele lunii martie, iar în aprilie vom face o evaluare“. Problema profitabilităţii precare este mai îngrijorătoare, spune Cinteză, decât retragerea liniilor externe de finanţare: „Nu mă îngrijorează că pleacă banii, pentru că băncile au destulă lichiditate. Mă îngrijorează că profitul acela e mai mult contabil, şi mergând aşa se decapitalizează. Restructurarea a început relativ târziu“.
Anul trecut, din sistemul bancar au mai plecat încă 3.157 de salariaţi, personalul total ajungând la 58.612, iar salariul mediu brut s-a diminuat cu doar 7 lei, la 5.472 lei. Băncile au închis în aceeaşi perioadă încă 231 unităţi. Anul trecut, profitul mediu net pe salariat obţinut în sistemul bancar s-a situat sub 2.000 de euro.
Alte probleme acuzate de şeful supravegherii din BNR sunt lipsa de transparenţă în stabilirea comisioanelor, reducerea dobânzilor la depozite sub nivelul la care clientul poate obţine un minim câştig sau chiar practici „grosolane“ de păcălire a clienţilor care vor să retragă banii din depozite astfel încât să plătească taxe nejustificate.
