Noi reguli privind impozitarea veniturilor din arendă se aplică începând din acest an. Arendaşul este cel care are obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze banii la buget, până pe 25 ale lunii următoare celei în care plăteşte arenda proprietarului. Două prevederi esenţiale au modificat impozitarea arendei în 2014. Prima dintre acestea vizează rolul arendaşului care preia integral sarcina administrativă în relaţia cu statul. Cea de-a doua schimbare vizează abordarea tratamentului arendei care, de anul acesta, este încadrată la „cedarea folosinţei bunurilor”, conform Codului fiscal. Prin urmare, contribuţia de sănătate (CASS) de 5,5% trebuie plătită din 2014 şi pentru aceste venituri, iar în cazul în care arendatorul are venituri şi din alte surse, cum ar fi salarii, pensii, indemnizaţii de şomaj, profesii libere, contribuţia se aplică la toată suma.

Calculul impozitelor

Impozitul calculat şi virat la buget de arendaş este final, astfel că proprietarul nu mai are niciun fel de obligaţii. Impozitul se calculează asupra venitului net din arendă, care rezultă prin scăderea unei cote forfetare de cheltuieli de 25% din venitul brut. Arendaşul nu trebuie să justifice cu documente cheltuielile pentru aplicarea cotei forfetare. Venitul brut este stabilit pe baza raportului juridic, respectiv a contractului încheiat între părți și este suma totală sau echivalentul în lei al veniturilor în natură. Dacă arenda este în natură, evaluarea în lei se va face pe baza prețurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene. Contribuţia de sănătate se calculează asupra diferenţei dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă de  25% şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară – dacă este singurul venit –  dar nici mai mare decât cinci salarii medii brute. Salariul mediu brut estimat de Guvern în Legea bugetului este de 2.298 lei, în vreme ce salariul minim a fost stabilit la 850 lei, de la 1 ianuarie, urmând să crească la 900 lei de la 1 iulie.

Deşi obligaţia de plată a contribuţiei îi revine arendaşului, până pe 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite veniturile, obligaţiile anuale de plată sunt decise de autoritatea fiscală prin decizia de impunere.

Contribuţiile datorate în cursul anului se deduc din veniturile realizate din categoria venituri din arendarea bunurilor agricole, numai de fisc, la stabilirea obligaţiilor fiscale anuale.

Odată cu emiterea deciziei finale de impunere, sumele achitate în plus se restituie sau se compensează.

Arendaşul trebuie să depună lunar formularul 112 în care declară impozitul pe veniturile din arendă si contribuţiile de sănătate calculate şi reţinute, precum şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.

Care sunt bunurile ce se pot arenda

Terenurile agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare, animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele.

Contractul de arendă

Arendaşul trebuie să depună un exemplar la consiliul local pentru a fi înregistrat;

Dacă bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, trebuie înregistrat câte un exemplar al contractului la fiecare consiliu local în parte;

Arendatorul are obligaţia să înregistreze contractul, precum şi modificările ulterioare în 15 zile de la încheiere sau modificare, la organul fiscal unde are domiciliul.