Unul dintre domeniile care au crescut peste așteptări, în ultimul timp, a fost agricultura. În ciuda unor mici piedici menite să întârzie unele proiecte, așa cum este partea birocratică, acest domeniu s-a mișcat alert, fiind puse pe picioare mai multe proiecte.
„Birocrația este importantă pentru gestionarea globală a unui sistem public, însă nu vrem ca aceasta să fie o frână și să întârzie proiectele“, face o scurtă introducere în subiect Alexandru Potor, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Mai mult, când vine vorba de implementarea unor proiecte, în general sunt implicate mai multe instituţii, așa cum Ministerul Mediului se ocupă de partea de avize şi acorduri.
„Există anumite etape procedurale care implică cheltuieli financiare şi partea de resurse umane. Acestea se fac exclusiv în momentul în care proiectul este eligibil şi finanţat“, mai oferă Potor un amănunt.
Însă, nu suntem singurii care ne lovim de acest aspect. „De multe ori se spune că România îşi creează singură probleme, dar nu e chiar aşa. Și regulamentele europene sunt destul de birocratice. Să nu cădem în capcana că noi suntem mai slabi decât alţii sau mai puţin experimentaţi“, punctează Alexandru Potor.
O altă problemă adusă în discuție de acesta este legată de achiziţiile publice, care, deşi nu sunt în portofoliul Ministerului Agriculturii, totuși duc la întârzierea unor proiecte. Cu mențiunea că beneficiarul poate să beneficieze de aceste achiziții publice, chiar dacă proiectul nu este în fază finală.
În altă ordine de idei, ținta reprezentanților Ministerului Agriculturii este de a explora şi acele direcţii care sunt „diferite de tradiţional“, dar care se încadrează cu ceea ce înseamnă evoluţia la nivel european. Nici nu e de mirare că, astăzi, Comisia Europeană insistă asupra felului în care „se va sofistica“ orice ramură de activitate economică, inclusiv agricultura.
„Ne dorim ca viitorul buget pentru politicile agricole comune să fie finanţat suficient astfel încât să răspundă provocărilor fermierilor. România, alături de mai multe state, şi-a exprimat poziţia că îşi doreşte un buget consistent pentru a continua investiţiile“, adaugă Potor. În context, trebuie amintit că România e ţara care, în 2017, a obţinut cei mai mulţi bani.
„Am reuşit să ajungem cu banii aduşi în țară, pe partea de proiecte, la 37%, în condiţiile în care media europeană e de 30%“, continuă Potor.
Produsele agrochimice, o problemă
Un alt subiect abordat de secretarul de stat se referă la produsele agrochimice, în sensul că Ministerul nu poate opri fermierii privaţi să utilizeze astfel de produse sau să implementeze tehnici care afectează calitatea terenurilor. Potor admite că se înregistrează o situaţie nu tocmai fericită în privinţa afectării terenurilor, prin folosirea acestor produse. „Fermierii acţionează într-un regim privat, iar Ministerul Agriculturii nu poate intra într-un asemenea grad de detaliu pentru a crea o barieră“, mai spune secretarul de stat. În context, trebuie adăugat și că România sprijină implementarea unei directive a solului la nivel european, însă realizarea sa depinde de mai mulţi factori.
Până una alta, preocuparea majoră este legată și de faptul că 3,4 milioane de hectare de teren au aciditate puternică şi moderată.
„Abordarea va trece de la conformitate către rezultate. Ne propunem să utilizăm noile tehnologii, pentru ca fermierii să aibă semnale rapide despre problemele cu aciditatea terenului. Vom susţine implementarea finanţărilor care vor veni după 2020 pe acest segment“, conchide Alexandru Potor.
Fondatorul platformei Agrointeligența, Vlad Macovei, a tras un semnal de alarmă privind Politica Agricolă Comună, odată cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Acesta a punctat că este de așteptat o scădere a bugetului de plăți directe la nivel comunitar și, implict, la nivelul României.
„Discuția privind plafonarea este un subiect fierbinte. A nu discuta despre acest lucru produce mai mare pagubă“, a punctat Macovei.
Astăzi, se vorbește pe această temă la nivel european și există un mesaj clar din partea comisarului european pentru agricultură, propunerea fiind o plafonare a plățior directe la 60.000 euro.
