Bijuteriile de zeci de mii de euro, ceasurile care valorează cât o casă în Bucureşti sau maşinile care scot din conturile bogătaşilor sute de mii de euro nu se află pe lista de cumpărături a majorităţii românilor. Sunt aceste lucruri o extravaganţă pentru cei care şi le permit? Răspunsul intuit rapid corespunde unei realităţi pe care fiecare o înţelege cum poate, o realitate care creşte într-o piaţă paralelă celei reprezentate de majoritate. Între toate aceste lucruri ce definesc luxul la români, sunt câteva segmente care ies în evidenţă. Să le luăm pe rând.

Moda de lux

Cât cheltuie un român de rând, în fiecare lună, pentru haine şi încălţăminte? Undeva între 30 si 40 de euro. Aşa demonstrează cifrele existente în piaţă. Ei bine, înmulţiţi aceste cifre cu 500 sau 1.000 şi aflaţi cât cheltuie, în medie, o persoană pentru care banii nu au fost niciodată o problemă. Oricât de exagerat ar părea pentru un român obisnuit, sunt pantofi care se vând cu 10.000 de euro perechea sau costume care valorează cât salariul pe un an al unui corporatist. În fapt, aşa este caracterizat luxul la noi. Că aceste limite sunt depăşite cu mult de milionari şi miliardari în euro, asta este o altă poveste: aşa cum masele se împart şi aparţin unei anumite clase, tot aşa se împarte şi lumea bogaţilor, există şi aici o stratificare. Cu diferenţa că în acest al doilea caz, graniţele sunt foarte clar delimitate. Oricum ar sta lucrurile, magazinele de modă sunt, de departe, între „cele mai câştigate“.

„Observ că, în ultimii ani, şi românii au început să se documenteze şi să ia decizii bine gândite atunci când achiziţionează produse de lux, la fel cum se întâmplă pe pieţele dezvoltate. Se uită la calitatea materialelor, la compoziţia acestora, la cusături şi alte detalii de produs, în afară de brand şi dimensiunea logo-ului de pe haine“, detaliază Sorin Moldoveanu, fondator Sir Ludovic, business care se dezvoltă în industria Made to Measure. Acesta consideră că piaţa de fashion de lux a cunoscut o perioadă de declin odată cu criza economică, dar a început să îşi revină, iar pe termen lung chiar ar putea să înregistreze o creştere vizibilă. Într-un interviu anterior pentru revista Capital, Irina Markovits, consultant stil şi imagine, spunea că timp de mulţi ani, brandurile de lux au ignorat potenţialul pieţei din România, concentrându-se pe Rusia şi ţările Europei Centrale. 

Însă, timpul a demonstrat că nume importante au decis să deschidă magazine monobrand, iar numărul lor chiar ar putea să crească. 
Cu alte cuvinte, moda de lux din România înseamnă, pe de o parte, brandurile care au deschis magazine monobrand în Bucureşti (Louis Vuitton, Gucci, MaxMara, Moschino, Brunello Cucinelli, Burberry, Ermano Scervino, Dolce & Gabbana, Emporio Armani), iar pe de alta sunt concept store-urile, sub umbrella cărora pot fi găsite colecţii ale unor case de modă prestigioase (The Place, Victoria 46, Address, Mengotti, Casa Frumoasă).

O categorie specială o reprezintă piaţa costumelor la comandă, publicul ţintă fiind reprezentat de persoane din zona de business. Deşi nu sunt foarte scumpe, totuşi aceste produse pot fi uşor individualizate. „În sistemul Made to Measure, consilierii ocupă un rol important venind în ajutorul persoanelor interesate cu sfaturi, modele şi recomandări astfel încât valoarea adăugată pe care o oferă hainelor este un factor important şi un diferenţiator puternic faţă de croitoriile clasice“, mai spune Sorin Moldoveanu. În anul 2011, pe această piaţă erau aproximativ trei jucători importanţi, dar odată cu trecerea timpului şi revenirea după criza economică, numărul acestora a crescut de zece ori până în 2016. 

Bijuterii de lux

În urmă cu un an, o ştire paradoxal interesantă putea fi găsită uşor pe site-urile de ştiri şi în jurnale: „în România, s-au ieftinit diamantele“. Pe cine interesa această ştire şi câţi români poartă astăzi diamante? Şi teoretic, şi practic, şi uşor demonstrabil, diamantele chiar pot fi cumpărate ceva mai ieftin decât acum cinci ani, iar cei care le cumpără sunt aceiaşi: magnaţi, oameni de afaceri, vedete, mondeni. Concluzia? Tocmai cei care le cumpărau mai scump în urmă cu cinci ani, au dictat mai apoi şi preţurile: s-au oprit din cumpărat în ritmul cu care îşi obişnuiseră vânzătorii, iar aceştia din urmă şi-au schimbat preţurile. O asemenea metodă funcţionează peste tot, indiferent de ţară şi indiferent de sumele din conturile bogaţilor. Calculând laolaltă, pentru toate pieţele, valoarea este uriaşă: la nivel internaţional se vorbeşte de o industrie de 80 de miliarde de dolari a diamantelor. Cel puţin, aşa spun statisticile. Este mult? Este puţin? Iarăşi, ca şi în cazul segmentului de modă de lux, părerile sunt împărţite pornind de la sumele pe care fiecare miliardar sau milionar le numără în conturile proprii. 

De exemplu, la finalul anului trecut, o informaţie neaşteptată capta atenţia iubitorilor de diamante: William Lamb, directorul executiv al Lucara Diamond, anunţa descoperirea unui diamant de 1.111 de carate, al doilea diamant ca mărime descoperit vreodată. La momentul acela, Bloomberg scria că Lamb vrea 60 de milioane de dolari pe nestemată. Această descoperire a diamantului, cu o dimensiune apropiată de cea a unei mingi de tenis, este considerată a fi cea mai mare din ultimii o sută de ani. 
Revenind la piaţa românească, deşi acest segment este mult mai restrâns decât prin alte părţi, iată că cei care fac pronosticuri au şi de această dată nişte idei. Ei spun că preţurile mai mici cu care aceste „preţioase“ se vând în afară (scăderea a fost de 35-40% în ultimii doi ani, ca efect al scăderii cererii dinspre piaţa chineză) le transformă în oportunitate de investiţie. „Dai un ban acolo, vii aici, le păstrezi, le creşte valoare şi, poate, peste câţiva ani, primeşti dublu la schimb“. O reţetă care poate funcţiona. Sau ba. Vorba aia: „Există un risc în toate“. Astăzi, în România, sunt foarte multe magazine care vând diamante certificate internaţional, însă afacerile lor nu se compară, nici pe departe, cu cele din străinătate, unde puterea de cumpărare este mult mai mare. 

Parfumuri și cosmetice de lux

Cum ar fi să dai pe un parfum cât ai da pe un bolid de lux? Lansat în anul 2006, Clive Christian Perfume a ajuns rapid cel mai scump parfum din lume: 215.000 de dolari pentru 500 ml, statut care i s-a păstrat până astăzi. Denumit şi Imperial Majesty, esenţa se comercializează în sticluţe din cristal, de 30 ml, preţul în acest caz fiind de 12.700 de dolari. Aceasta este o excepţie, una dusă la extrem, care nu caracterizează, în niciun fel, publicul bogat din România. Punctual, cifrele arată că românii scot din buzunar, anual, aproape 100 de milioane de euro pentru parfumuri şi cosmetice de lux, de câteva ori sub sumele alocate de vest-europeni. Iar dacă în cazul parfumurilor plaja clienţilor este foarte largă, la cosmetice lucrurile se calculează puţin diferit. Atât în teorie, cât şi în practică, peste 70% din publicul acestor produse este reprezentat de femei. Analizând şi mai în amănunt, femeile de peste 40 de ani cheltuie dublu faţă de tinerele de 20-39 ani, cu bugete fixe în fiecare lună.

„Foarte multe femei din această categorie de vârstă sunt într-un punct al vieții în care lucrează full-time, au un stil de viață activ și sunt dispuse să investească în aspectul lor personal. Mai mult, dispun de o anumită stabilitate din punct de vedere financiar și au capacitatea de a înțelege justificarea unui preț mai mare pentru un produs premium“, spune Angela Țiboc, director al diviziei de Fashion&Lifestyle a SOLE Luxury Boutique. Conform acesteia, produsele anti-aging ocupă cea mai mare pondere, fiind urmate de parfumurile clasice, cu tradiție. „Studiile efectuate în Vestul Europei arată că momentul în care femeile sunt cel mai mult îngrijorate de aspectul lor fizic este în intervalul 45-50 ani, în această perioadă fiind dispuse să aloce sume semnificative pentru produse premium, care să le amelioreze procesul de îmbătrânire“, adaugă Angela Țiboc. 

Oricum ar fi, indiferent de sumele pe care oamenii cu foarte mulţi bani le investesc în îmbrăcăminte, bijuterii, parfumuri şi cosmetice – mult, puţin sau moderat – este clar că în piaţă vor apărea branduri noi şi de acum încolo, care să intre în competiţie cu cele tradiţionale şi, astfel, să alimenteze şi mai mult nevoie de consum pentru acest public select.