Potrivit institutului de statistică al Uniunii Europene (Eurostat), în 2014 produsul intern brut pe cap de locuitor în regiunea București-Ilfov a fost de 17.700 de euro, de 2,3 ori mai mult decât media națională, respectiv 64% din media UE. Dacă cifrele sunt ajustate luând în calcul puterea de cumpărare (PPS), PIB-ul per capita în Capitală și zona adiacentă a fost în 2014 de 35.600 de euro, de 2,1 ori mai mult decât media pe țară, respectiv 129% din media Uniunii. Mai exact, la acest capitol Bucureștiul și Ilfovul stau mai bine decât cele mai multe regiuni belgiene (cu excepția Bruxelles-ului și Anvers-ului) sau franceze (cu excepția Île de France), decât o bună parte din regiunile germane (inclusiv Berlin), italiene (inclusiv Lazio) ori spaniole (inclusiv Madrid) și decât toate regiunile portugheze sau grecești.

Este efectul unei centralizări economice și administrative cu rădăcini în secolele trecute și accentuată în perioada interbelică și în cea comunistă (vizibilă și în Cehia ori Slovacia, unde regiunile Praha și Bratislava sunt la ani lumină din punct de vedere al statisticilor economice față de restul țării). Cu alte cuvinte, în București își au sediul cele mai mari firme din România, fie ele private sau de stat, aici sunt toate instituțiile publice centrale și tot aici se colectează și se redistribuie cea mai mare parte a taxelor. Nu mai are rost să vorbim de densitatea de unități de învățământ și sanitare, zone comerciale sau locuri de petrecere a timpului liber.

Fruntași la (aproape) orice

„Eu compar Bucureștiul cu o gaură neagră: atrage o grămadă de resurse din zonele din jur, dar nu prea mai dă nimic înapoi. De aceea, cu mici excepții, pe zeci, dacă nu sute de kilometri în jurul Capitalei nu mai poate exista niciun centru important de dezvoltare economică“, spune Daniel Popa, student la ASE „născut și crescut în metropolă“, după cum se prezintă. Alții, ca giurgiuveanul Ionuț Apostol, nu-și mai pun problema impactului negativ pe care l-ar putea avea Capitala asupra șanselor de dezvoltare ale orașului natal: „Eu am venit în București să fac facultatea și, ca 99% dintre colegii mei, am rămas. Aici găsești locuri de muncă bine plătite și cu perspective, te poți distra într-o mie de feluri, ai acces la un sistem sanitar pus la punct…“

Mărimea și „greutatea“ Capitalei se văd și se simt în diverse zone. De exemplu, în București se află aproape o treime din cele circa 1.700 de unități comerciale moderne din România (supermarketuri, hipermarketuri etc.). În 2015, 1,15 milioane din cele 6,25 de milioane de autovehicule aflate în circulație în România (respectiv peste 18%) erau înmatriculate în Capitală. Asta în condițiile în care, oficial, aici se află doar 10% din populația țării. Mai mult, aeroportul din Otopeni a înregistrat, anul trecut, circa 9,3 milioane de pasageri, respectiv aproape 70% din traficul aerian din România. Iar în primele zece luni din 2015 exporturile efectuate de companiile cu sediul în Capitală au totalizat opt miliarde de euro (respectiv 17% din totalul pe țară), iar importurile nu mai puțin de 15,6 miliarde de euro (respectiv 30% din total).

Greu de ajuns

Datele economice pentru Capitală o plasează, după cum era și de așteptat, pe locul întâi pe țară la marea majoritate a indicatorilor. Potrivit Comisiei Naționale de Prognoză (CNP), produsul intern brut pe cap de locuitor a fost în 2015 în București de 20.873 de euro (spre comparație, pe locul doi la nivel național la acest capitol este județul Constanța, cu 11.212 euro). El a crescut cu 4,6% față de anul precedent și va continua să se majoreze cu rate cuprinse între 3,8% și 4,3% pe an, ajungând la 25.675 de euro în 2018.

Și salariul mediu net a fost în 2015 clar superior mediei naționale (2.644 de lei pe lună). Iar creșterea sa va continua într-un  ritm susținut, acest indicator urmând să atingă în București 3.215 lei în 2018, cred specialiștii de la CNP. În același timp, rata șomajului este printre cele mai mici din țară (1,9% anul trecut) și ar trebui să se mențină la același nivel și în anii care urmează. Cât despre numărul mediu de salariați, acesta a crescut în 2015 cu peste 16.000 de persoane față de anul precedent, depășind 841.000 de persoane. Conform calculelor CNP, această tendință va continua, ajungându-se la 903.000 de angajați în 2018.

În creștere

Institutul Național de Statistică (INS) confirmă trendul indicat de prognoze. În 2015, producția industrială din Capitală a crescut cu 5% față de 2014, iar în perioada ianuarie-octombrie 2015 companiile bucureștene au exportat mărfuri în valoare de 7,98 miliarde de euro (cu 834 de milioane de euro sau 11% mai mult decât în același interval al anului precedent).

Vești bune vin și dinspre turism, un sector important la nivelul economiei locale. În 2015 au fost înregistrați 1,724 milioane de oaspeți în unitățile de cazare, cu peste 200.000 mai mulți decât în anul precedent. Nu la fel de bine par a arăta, însă, lucrurile pentru sectorul imobiliar: numărul autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale emise în 2015 a fost de 681, cu circa 20% mai puține față de 2014. Totuși, având în vedere proiectele de centre comerciale și mai ales clădiri de birouri lansate în ultima vreme, cel mai probabil multe din firmele din acest domeniu nu au motive să se plângă.

Statistici în alb și negru

Orice informație care indică supremația economică a Bucureștiului poate și va fi atacată cu un argument greu de combătut: în Capitală își au sediul cele mai mari firme din România, care desfășoară activități pe tot teritoriul țării, dar își raportează veniturile și plătesc taxe în Capitală. În clasamentul celor mai mari 15 companii bucureștene în funcție de cifra de afaceri pe 2014 sunt trei firme din grupul OMV (OMV Petrom, OMV Petrom Marketing și OMV Petrom Gas), Rompetrol Downstream, Kaufland, Lukoil România, Carrefour, GDF Suez, Metro, Orange, Auchan, Hidroelectrica sau BCR. Iar în topul celor mai mari angajatori din Capitală primele locuri sunt ocupate, pe același principiu, de Poșta Română, CFR SA, OMV Petrom, Romsilva și CFR Călători. Nu trebuie uitat, totuși, că situații similare se întâlnesc (e drept, mai rar și la nivel mai mic) și în cazul altor județe: Romgaz și Transgaz au sediul la Mediaș, Banca Transilvania și MOL România la Cluj Napoca, Selgros la Brașov, Dedeman la Bacău, Arabesque la Galați, REWE, Sensiblu, Flanco și Praktiker în Ilfov, Conpet în Prahova sau Profi în Timiș.

Ceea ce este cert este că, în ciuda acestor distorsiuni ale statisticilor, Capitala mai are mult până să aibă un rival adevărat la titlul de principal centru economic al României. Ce este la fel de sigur este că, din păcate, marea majoritate a edililor din metropola de pe Dâmbovița au fost departe de nivelul de competență și angajament necesare pentru a face față provocărilor unui oraș dinamic, în permanentă expansiune și în care trăiesc peste două milioane de locuitori. Nu are rost să dăm nume, dar cei mai mulți din ocupanții scaunelor de primar general sau de sector din ultimii 25 de ani nu s-au dovedit a fi ceea ce îi trebuia Bucureștiului. Lucrurile ar putea să se schimbe pese câteva zile. Cel puțin teoretic.

2.644
de lei a fost salariul mediu net în Capitală în 2015, conform calculelor Comisiei Naționale de Prognoză, față de media națională de 1.836 de lei. Până în 2018, bucureștenii ar urma să câștige peste 3.200 de lei pe lună (cu aproape 50% mai mult decât media pe țară de 2.200 de lei)

7,977
miliarde de euro au valorat mărfurile exportate în primele zece luni ale lui 2015 de companiile domiciliate în București (cu 834 de milioane de euro sau 11% mai mult decât în același interval al anului precedent). Importurile au depășit 15,6 miliarde de euro (în creștere cu 2,1 miliarde de euro sau 15%)