Adevăratul deznodământ al campaniei electorale va fi bugetul pentru 2015. Oricât le-ar plăcea politicienilor să  ignore sau să înfrumuseţeze realitatea economică pentru a nu le încurca retorica electorală, nota de plată va veni şi se va vedea în nivelul de trai mai devreme sau mai târziu.

În cel mai bun caz, Palatul Victoria va obţine doar o amânare în funcţie de cât de bine dispusă va fi echipa Fondului Monetar Internaţional (FMI). Însă, având în vedere plecarea intempestivă şi declaraţiile critice ale FMI la ultima vizită, orizontul nu pare luminos. România s-a angajat că va avea un deficit bugetar de 1,4% din PIB în 2015. Pentru a atinge acest nivel, este nevoie de o micşorare a cheltuielilor cu circa 5 miliarde lei faţă de 2014. În ciuda acestui angajament binecunoscut de guvernanţi, euforia campaniei a orientat bugetul spre cheltuieli noi. Creşterea pensiilor cu 5% înseamnă alte 2,7 miliarde lei, iar scăderea contribuţiilor de asigurări sociale (CAS) alte 5 sau 6 miliarde lei. Alte tipuri de ajutoare şi indemnizaţii anunţate de premierul candidat mai scot din buget un miliard lei. Majorarea cheltuielilor de apărare cu 0,3% din PIB, alte 2,5 miliarde lei, iar creşterea cofinanţării fondurilor europene încă pe atât. În total este nevoie de minim15 până la 20 miliarde lei. Cu toate că tabloul bugetar s-a conturat încă din toamnă, premierul a repetat insistent, pe măsură ce promitea creşteri de pensii şi de ajutoare sociale, că nu va creşte taxele. Analiştii spun, însă, că există doar două opţiuni sau un mix al acestora: tăierea cheltuielilor sau creşterea taxelor. În cel mai recent raport, Comisia Europeană arăta că pe legislaţia actuală – prin urmare, fără să ia în calcul o parte a măsurilor de creştere a cheltuielilor din campanie care nu au devenit încă acte normative – deficitul bugetului va fi dublu faţă de cel asumat de guvern, adică 2,8% din PIB în 2015.

Cum va proceda guvernul?

Realist, nu există variante pentru obţinerea unui deficit de numai 1,4% din PIB în condiţiile de acum. Chiar dacă guvernul ar recurge la o supraestimare a veniturilor bugetare, aşa cum a mai procedat în trecut, bazându-se pe o prognoză hiperoptimistă de creştere economică, suma de 15-20 miliarde lei este foarte greu de realizat, iar prezenţa FMI la discuţiile tehnice asupra bugetului va reteza din elan. Creşterea taxelor ca antidot la deraierea bugetară a fost invocată din vară. În ultimele săptămâni, guvernul a dat asigurări că fiscalitatea se menţine şi că accizele, de exemplu, vor scădea, aşa cum ar fi şi firesc conform legislaţiei în vigoare. Prima surpriză a venit deja de la ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, care a anunţat că accizele vor fi menţinute, în 2015, la nivelul în lei din 2014, adică de 4,7380 lei/euro. Conform formulei din Codul Fiscal în vigoare, cursul de schimb pentru 2015 ar trebui să fie de 4,5018 lei/euro. Reţeta tuturor guvernelor a fost creşterea taxelor pentru acoperirea cheltuielilor în timp ce slaba colectare şi evaziunea au rămas nestingherite. Din această cauză, dar şi a ponderii mari a pensiilor şi salariilor bugetarilor în total buget, de circa două treimi, politica bugetară este într-un cerc vicios şi dependentă de FMI. Restructurarea politicii fiscale ţine, în fond, de reformarea instituţională a statului pentru eliminarea unor dezechilibre.

Colapsul pensiilor

Cel mai grav dezechilibru este la pensii.  “Pe cotele de impozite vedem un sistem de impozitare foarte dezechilibrat, din motive demografice, din cauza disproporţiei dintre forţa de muncă şi numărul mare al celor cuprinşi în sistemul de asistenţă socială. România are un deficit la sistemul de pensii care în momentul de faţă se apropie la 3% din PIB. Ca să putem echilibra situaţia, pensiile ar trebui să fie cam la 60% din cât sunt ele acum”, afirmă preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru. CAS nu mai reuşesc de peste cinci ani să acopere plata pensiilor, fiind necesare subvenţii uriaşe de la bugetul de stat. În 2013, deficitul bugetului general a fost de 15,7 miliarde lei, din care 12,25 miliarde lei au mers la fondul de pensii, contribuţiile reuşind să acopere doar două treimi din suma necesară.

În ultimii ani, după majorarea cu 80% a pensiilor într-o perioadă scurtă – de la sfârşitul lui 2007 până în 2009 -, bugetul de pensii a avut nevoie în plus de 10-13 miliarde lei de la bugetul de stat, adică din alte taxe şi impozite, şi nu din contribuţii.

În 2015, presiunea va fi mult mai mare atât prin scăderea CAS cu 5 puncte procentuale (o diminuare a veniturilor din contribuții între 5 și 6 miliarde lei), cât și prin majorarea pensiilor cu 5% (însemnând cheltuieli mai mari cu 2,7 miliarde lei). Astfel, deficitul fondului de pensii va urca la circa 20 miliarde lei, anul viitor. În concluzie, presiunea pe buget anunţă discuţii dure cu FMI, un oponent declarat al scăderii CAS cu 5 puncte procentuale şi un adept al austerităţii bugetare. În cel mai optimist scenariu, guvernul va reuşi o amânare, însă angajamentele sunt prea mari pentru a fi de durată.

Situaţia bugetului depinde, evident, nu doar de calculele economice, ci şi de cele politice. Dacă guvernul se va schimba, iar actuala putere va fi înlocuită, proiectul se va rescrie. Un scenariu asemănător a avut loc în 2009 când noul guvern condus de Emil Boc a preluat toate derapajele din campania electorală a anului anterior – când deficitul a urcat la circa 5% într-un an cu mare creştere economică – pe care le-a decontat ulterior cu efecte grave pentru economie.