Exista un numar foarte mare de contracte-model GAFTA, in functie de specificul marfurilor tranzactionate (tipul, ambalarea acestora etc.) sau al originii acestora (existand, de exemplu, un model special de contract pentru tranzactiile cu grane provenind din Argentina). Modelele propuse sunt actualizate constant de asociatie pentru a corespunde practicilor din acest domeniu, ceea ce reprezinta si atuul esential al acestor contracte.

In sine, clauzele propuse de fiecare model de contract sunt foarte cuprinzatoare si clare. De aceea, la o prima prevedere nu ar trebui sa se puna nicio problema privind siguranta si previzibilitatea juridica a acestor contracte. Dimpotriva, fiind propuse de profesionisti din acest domeniu si adaptate intr-un grad foarte mare specificului diverselor tipuri de tranzactii din domeniul agriculturii, exista o asteptare legitima a comerciantilor ca folosirea acestor contracte tip sa nu aduca decat beneficii partilor.

Si totusi, unul dintre aspectele care pot pune probleme in mod real si imediat profesionistilor romani este faptul ca aceste contracte GAFTA sunt guvernate de legea engleza. Astfel, fiecare contract tip are o clauza separata care stabileste expres ca respectivul contract este considerat a fi incheiat si executat in Anglia. Litigiile in legatura cu aceste contracte sunt supuse arbitrilor GAFTA sau instantelor engleze, pentru domeniile care nu sunt de competenta arbitrilor GAFTA, conform unei alte clauze.

In continuarea celor de mai sus, s-a stabilit de curand de catre Curtea Suprema a Marii Britanii (Cauza Bunge SA v Nidera BV [2015] UKSC 43, 1 iulie 2015) ca chiar in cazul in care exista in aceste contracte GAFTA clauze exprese care stabilesc drepturile si obligațiile partilor, interpretarea acestor clauze se face in conformitate cu dreptul englez, chiar daca aceasta conduce la indepartarea de la termenii pe care partile i-au stabilit in mod expres in contractul GAFTA. Si aceasta deoarece exista reguli obligatorii de drept englez de la care nici contractele GAFTA nu se pot indeparta. Astfel ca, chiar in cazul in care partile au negociat si agreat in mod specific anumiti termeni contractuali, reflectati corect in contractul final semnat de acestea, acestia pot fi indepartati din continutul contractului GAFTA daca interpretarea contractului conform dreptului englez cere acest lucru.

Or, aceasta este desigur o sursa de insecuritate juridica pentru profesioniștii din aceasta industrie care nu sunt familiarizați cu dreptul englez, ci desigur cu sistemul juridic al tarilor lor de origine. Mai mult, alte instrumente specifice comertului international (INCOTERMS, Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri – 1980 etc.) sunt excluse in mod expres de la aplicare. Prin urmare, profesionistii din domeniul agri sunt sfatuiti sa cantareasca bine avantajele si dezavantajele incheierii contractelor internationale folosind modelele GAFTA.

Spre exemplificare, vom reda mai jos câteva aspecte, astfel cum au fost ele decise de către instanțele engleze, in contradictoriu cu prima decizie a arbitrilor GAFTA, care se pronunțaseră diferit asupra interpretării anumitor termeni dintr-un contract GAFTA. Diferenta de interpretare a dus la obligatia vanzatorului de a plati doar daune in valoare nominala de cinci (5) dolari USD, iar nu daune in valoare aproximativă de 3 milioane USD, astfel cum acestia fusesera initial obligati sa plateasca cumparatorilor, conform deciziei arbitrilor GAFTA in prima instanta.

Astfel, in cauza Cauza Bunge SA v Nidera BV [2015] UKSC 43 Bunge SA (societate comercială rusă), erau vânzători în cadrul unui contract standard de vânzare internațională de cereale (anume contractul GAFTA 49). Conform contractului, Bunge SA trebuia sa livreze către Nidera BV o anumita cantitate de grâu din recolta 2010. Livrarea trebuia sa aibă loc conform FOB Novorossiysk, în perioada 23-30 august 2010. Insa guvernul rus a anuntat un embargo asupra exportului de grâu în perioada 15 august – 31 decembrie 2015. Aflând despre acest embargo, vânzătorii Bunge SA au notificat cumpărătorii la data de 9 august 2010 asupra încetării contractului de vânzare (vânzarea si livrarea devenind practic imposibile din cauza embargo-ului).

Insa aceasta notificare de încetare nu era conformă contractului GAFTA, care ar fi impus ca notificarea să fie făcută de către vânzători începând cu data embargoului (anume 15 august 2010), iar nu înainte. Conform dreptului englez, contractul a încetat la data de 11 august 2011, urmare a  notificării de încetare transmise de Bunge SA la 9 august 2010. Însa, conform termenilor standard GAFTA, notificarea de incetare pe care vânzătorii Bunge SA o efectuaseră dădea dreptul cumpărătorilor la despăgubiri evaluate la aproximativ 3 milioane USD, acordate de Tribunalul GAFTA cumparatorilor, desi acestia nu demonstraseră niciun prejudiciu concret (ei neachiziționând grâu de la o terță parte, de exemplu).

Vânzătorii BUNGE SA nu au fost mulțumiți de decizia Tribunalului GAFTA si procedurile împotriva acestei decizii au ajuns în fața Curții Supreme a Regatului Unit al Marii Britanii. Aceasta a statuat în unanimitate ca modelele GAFTA nu exclud aplicarea principiilor generale de drept englez ci dimpotrivă, conținutul contractelor GAFTA se completează cu dreptul englez.

In concluzie, in mod practic aceasta va însemna ca simpla citire a termenilor contractuali agreați de către părți nu va asigura în mod necesar cunoașterea tuturor regulilor aplicabile contractului internațional de tip GAFTA semnat de către parti. Ceea ce conduce la nevoia de atenție sporita a profesioniștilor din domeniul agri in momentul utilizării contractelor GAFTA.

Autori:

 


Luminița Gheorghe
Avocat Colaborator Wolf Theiss

Ileana Glodeanu
Partener și Coordonator al departementului de M&A Wolf Theiss