Sorry, mr. Trump, probabil că aveţi altă percepţie, dar pentru Asia nu aţi fost în 2017 cel mai important personaj, în ciuda nenumăratelor mesaje twitter privind Coreea de Nord şi a unui turneu îndelungat în regiune. Desigur, şi în Asia aţi ţinut în permanenţă prima pagină a ziarelor, dar nu aţi dat adevărate impulsuri în acea parte a lumii.
Primul dumneavoastră an de mandat a adus Asiei de fapt numai neclaritate şi instabilitate. A debutat cu cruda dumneavoastră interdicţie de călătorie împotriva a şapte ţări preponderent musulmane, prin care aţi vrut să faceţi SUA mai sigure, dar prin care i-aţi ridicat împotriva voastră pe musulmani, inclusiv pe cei asiatici.
De ce interdicţia de acces în SUA este valabilă pentru Iran dar nu şi pentru Arabia Saudită sau Pakistan, atâta timp cât aceste state susţin sau măcar tolerează terorismul? Pakistanezii măcar v-au dojenit pentru asta. Dar un plan convingător pentru Pakistan şi mai ales pentru Afganistan nu aţi reuşit să prezentaţi. În campania electorală voiaţi să retrageţi cât mai rapid cu putinţă trupele americane din Afganistan, dar acum doriţi să le suplimentaţi numeric. Din toate acestea nu se poate deduce o strategie. Cât despre o viziune nici nu are rost să discutăm.
Nici în chestiunea crizei refugiaţilor musulmani Rohingya nu aţi lansat iniţiative de mediere în ciuda purificărilor etnice comise de armata din Myanmar. Papa catolic măcar a încercat, chiar dacă Rohingya aparţin altei religii.
Mesaje pe twitter împotriva rachetelor
Nici măcar provocărilor nord-coreene necontenite nu v-aţi putut împotrivi decât prin câteva mesaje twitter. Interminabilul şurub al sancţiunilor împotriva regimului de la Phenian nu mai are demult efecte, mai ales că Rusia şi China nu pun umărul decât de ochii lumii la acest mecanism. În ciuda ameninţărilor pe care le proferaţi, „rachetmanul” Kim Jong-Un şi-a manevrat Coreea de Nord într-o poziţie de forţă, astfel că negocierile directe nu mai pot fi evitate. În vederea soluţionării crizelor nu este nevoie de o politică simbolică difuză ci de alianţe. Şi nu aţi reuşit să încheiaţi aşa ceva.
Dincolo de mare, premierul naţionalist conservator Shinzo Abe îşi freacă satisfăcut mâinile fiindcă, graţie Coreei de Nord, a primit în sfârşit dezlegare să dilueze Constituţia pacifistă a Japoniei. Şi după câteva partide de golf cu Abe, din hămăielile dumneavoastră de campanie privind excedentul comercial al Japoniei nu a mai rămas mare lucru.
Prietenii stranii
Şi ce mai prietenii întreţineţi! De exemplu amiciţia cu preşedintele Philipinelor, Duterte, care v-a oferit un spectacol înduioşător la un dineu. Nu l-aţi dojenit deloc pe acest călău auto-intitulat, care ordonă uciderea cu miile a traficanţilor şi dependenţilor de droguri şi care se şi laudă cu crimele sale. Incredibil!
Foarte apropiat sunteţi şi de „prietenul adevărat” Narendra Modi, premierul indian, care are aproape la fel de mulţi followeri pe twitter ca şi dumneavoastră. Nu aţi reuşit nici aici aplanarea conflictelor comerciale dar măcar aţi calificat India drept partener de încredere tocmai în lupta contra terorismului islamist. Desigur, între prieteni nu se spune că Modi încurajează concomitent, în mod periculos, naţionalismul hindus.
Decolare de vultur, aterizare de raţă a la Beijing
Foarte interesant a fost de urmărit cum vă poziţionaţi ca preşedinte faţă de China după tiradele pline de ură din campania electorală. Voiaţi să curmaţi practicile comerciale lipsite de fairplay ale Beijingului, să reduceţi din uriaşul deficit comercial, să puneţi capăt manipulării valorii monedei chineze. La nevoie să instituiţi taxe vamale punitive sau să boicotaţi produse chinezeşti. „America First!”.
Dar în cursul vizitei la Beijing aţi cedat ca de atâtea ori. Criticile dumneavoastră şoptite nu au fost luate în seamă. Aţi creionat mai degrabă un viitor luminos şi aţi perfectat câteva afaceri. Ce umilă plecăciune! Dar nu e de mirare fiindcă v-aţi aflat în faţa celui mai puternic om al lumii. Cel târziu de la încoronarea sa la congresul din octombrie, Xi Jinping este autoritatea supremă în China. Prin iniţiativa sa „One-Belt-One-Road”, Xi a prezentat o viziune de pe urma căreia vor profita în Asia, pe lângă China, şi numeroase alte state. Aceeaşi iniţiativă va cimenta pentru decenii hegemonia chineză în Asia. China planifică pe termen lung, iar planurile dumneavoastră au anvergura unui mesaj pe twitter.
Sistemul chinez cu partid unic, turbocapitalism dirijat de stat şi control total constituie un model de urmat doar pentru unii, foarte puţini. Dar măcar China s-a dovedit a fi, spre deosebire de SUA, un partener de încredere.
Incertitudine în loc de conducere
Din perspectivă asiatică, 2017 marchează declinul SUA în calitate de naţiune conducătoare şi ascensiunea de neoprit a Chinei spre statutul de superputere. Prin politica dumneavoastră dezastruoasă aţi pierdut enorm din credibilitate şi aţi ratat o sumedenie de oportunităţi, chiar şi pentru SUA. Sorry, Mr. Trump, dar 2017 nu a fost un an bun nici pentru dumneavoastră şi nici pentru Asia.
