Dinu Patriciu a absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti în anul 1975, obţinând diploma de arhitect. După absolvirea facultăţii, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerţului Exterior. Apoi, în anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din Bucureşti.

În anul 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al PNL. În legislatura 1990-1992, a fost ales ca deputat de Timiş pe listele PNL.

După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tariceanu, Horia Rusu şi Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înfiinţarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formaţiune ce va fi condusă de Patriciu.

În legislatura următoare (1992-1996), a fost ales ca deputat de Dâmboviţa pe listele Convenţiei Democrate Române. În anul 1993, PNL-AT se transformă în PL '93, prin unirea cu unele ramuri disidente din PNL.

În anul 1996, candidează la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, ca reprezentant al PL '93. Acest partid va fuziona cu PNL în aprilie 1998, iar Călin Popescu Tăriceanu este ales ca vicepreşedinte.

Dinu Patriciu devine din nou deputat de Prahova de aceasta dată în legislatura 2000-2004, ca reprezentant al PNL. A făcut parte din Comisia pentru industrii şi servicii până la data de 18 iunie 2003, când a demisionat din calitatea de membru al Parlamantului României pe motiv de incompatibilitate şi a fost înlocuit de către Adrian Emanuil Semcu.

Dinu Patriciu s-a retras în anul 2003 din Parlament şi din viaţa politică activă pentru a se putea dedica afacerilor, fiind unul dintre cei doar trei parlamentari români care au făcut acest pas atunci când o noua legislaţie a făcut ca demnitarii aleşi să fie incompatibili cu deţinerea de funcţii executive în domeniul afacerilor.

Om de afaceri

În februarie 1990, Patriciu a înfiintat SC Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A., care a obtinut Autorizaţia de funcţionare nr. 1, aceasta fiind prima firmă privata înfiinţată în România postcomunistă. Aceasta primă firmă care avea ca obiect de activitate efectuarea de proiecte de arhitectură avea doar 20 de angajaţi.

Dinu Patriciu a intrat ulterior în afaceri cu petrol, numele său fiind asociat pentru prima data cu afaceri de combustibil în octombrie 1995.

Iniţial, Dinu Patriciu a fost Director al fondului de investiţii România Moldova Direct Fund (RMDF), un fond de investiţii privat cu management american, înfiintat în 1998.

În anul 1998, Dinu Patriciu a achiziţionat compania Rompetrol, care avea să-l propulseze ca unul dintre cei mai importanti jucători de pe piaţa energetică a României. După ce a condus achiziţia Rompetrol SA de catre un grup de investitori în 1998, a fost membru al Consiliului de Administratie de la înfiinţarea acestuia, preluând poziţia de director general în 2001.

În anul 2000, este ales ca membru in Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriasilor din România.

În anul 2002, el a perfectat cea mai importantă tranzacţie pe piaţa petrolieră din România: încheierea unui parteneriat al Rompetrol cu OMV, grupul petrolier austriac cotat cel mai bine la bursa din Viena.

Dinu Patriciu a contribuit la transformarea Rompetrol dintr-o firma de servicii petroliere aflată în proprietatea statului într-unul dintre primii 25 de operatori din Uniunea Europeană, în principal printr-un program de achiziţii strategice şi creştere organică. Acest program a început cu achiziţia rafinăriei Vega (1999), continuând cu Petros SA (2000) şi achiziţia pachetului majoritar al Petromidia SA (2001), obiectiv ce a devenit în scurt timp de la preluare cea mai modernă rafinărie si complex petrochimic din România.

În august 2007, Dinu Patriciu a vândut 75% din actiunile Rompetrol Holding (el deţinând un procent de 80% din acţiuni), care controla Grupul Rompetrol companiei petroliere de stat KazMunaiGaz din Kazahstan. În urma acestei tranzacţii, el a rămas în continuare preşedintele şi directorul general al grupului Rompetrol, dar a devenit cel mai bogat român, cu o avere de aproximativ 3,4 miliarde de dolari, din care 2,7 miliarde de dolari au venit doar din vânzarea pachetului deţinut la Rompetrol.

El a preluat pachetul majoritar de acţiuni de la cotitianul Adevarul, anunţând ample investiţii în dezvoltarea acestei afaceri şi eventuala deschidere a unui post de televiziune.