În 2013, deficitul bugetului general a fost de 15,7 miliarde lei, în timp ce subvenţia acordată de la bugetul de stat pentru fondul de pensii a fost de 12,25 miliarde lei, contribuţiile reuşind să acopere doar două treimi din suma necesară. În acest an, deşi bugetul total a avut surplus la 9 luni, subvenţiile pentru pensii au depăşit, în acelaşi interval, 8,5 miliarde de lei.

În ultimii ani, după majorarea cu 80% a pensiilor într-o perioadă scurtă – de la sfârşitul lui 2007 până în 2009 -, bugetul de pensii a avut nevoie în plus de 10-13 miliarde lei de la bugetul de stat, adică din alte taxe şi impozite, şi nu din contribuţii de asigurări. În 2015, presiunea va fi mult mai mare atât prin scăderea CAS cu 5 puncte procentuale (o diminuare a veniturilor din contribuții între 5 și 6 miliarde lei), cât și prin majorarea pensiilor cu 5% (însemnând cheltuieli mai mari cu 2,7 miliarde lei). Astfel, deficitul fondului de pensii va urca la circa 20 miliarde lei, anul viitor.

Problemele sistemului de pensii au fost sesizate de mai mulţi ani, iar câţiva paşi au fost făcuţi în 2010 prin creşterea şi egalizarea vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi, modificarea mecanismului de indexare anuală a pensiilor sau limitarea pensionărilor anticipate.

Numărul pensionarilor s-a redus cu 1 milion faţă de 2001, dar al salariaţilor stă pe loc

Raportul inversat dintre pensionari şi salariaţi, impozitarea sufocantă a muncii care trimite în economia gri peste 1,5 milioane de salariaţi, conform Consiliului Fiscal, cheltuielile bugetare imense cu pensiile descriu un cerc vicios. Principalele cauze sunt atât demografice, nefiind o particularitate a României, ci o problemă a întregii Europe, cât şi economice: incapacitatea României de a crea destule locuri de muncă cu salarii care să asigure un nivel de trai decent. Totuşi, numărul de pensionari a scăzut în ultimii 14 ani. Dacă în 2001 erau 6,19 milioane de pensionari, la jumătatea lui 2014 erau înregistraţi cu un million mai puţin. Din nefericire, numărul de salariaţi a rămas la fel în această perioadă. La jumătatea acestui an erau 4,4 milioane de salariaţi, acelaşi număr ca în 2001. Creşterea numărului de angajaţi până la 4,8 milioane de persoane în 2009 a fost pierdută în perioada crizei şi nu s-a mai reuşit recuperarea ei, în ciuda promisiunilor actualului guvern că va crea un million de locuri de muncă noi.

În afara dificultăţilor demografice, nici intervenţia statului nu este deloc de neglijat. Creşterea bruscă a pensiilor în 2008 sau legislaţia proastă în domeniul pensionării, lipsa măsurilor de stimulare a angajării, precum şi taxarea salariului cu circa 80% (cumulat impozitul pe venit şi contribuţiile totale ale angajaţilor şi angajatorilor) alimentează cercul vicios al sistemului de pensii.

Studiile Băncii Mondiale sunt înfricoşătoare. În orizontul anului 2060, România ar putea ajunge la o populaţie de numai 16 milioane, în care ponderea celor cu vârsta de peste 60 de ani să fie copleşitoare. În acest scenariu, cheltuielile cu pensiile ar ajunge la 12% în PIB de la circa 8% din PIB, în prezent, ceea ce s-ar traduce într-un dezastru financiar. Contribuţiile nu ar mai acoperi nici jumătate din cheltuielile cu pensiile, iar împrumuturile ar trebui să fie uriaşe.

Risc mare de sărăcie la bătrâneţe şi pentru salariaţii de acum

Prin urmare, nu doar pensionarii de acum, ci şi cei care sunt salariaţi stau sub o presiune enormă, fiind nevoiţi să achite contribuţii sociale foarte mari, care au tot crescut, dublându-se în ultimele două decenii. Mai mult, riscul de sărăcie la bătrâneţe se va accentua. Banca Mondială arăta că „în cazul în care nu vor fi realizate reforme esențiale ale sistemelor de pensii, tinerii și persoanele în etate sărace vor avea de suferit cel mai mult“ şi că „incapacitatea de a acționa generează probleme de echitate pentru generația următoare“.

În acest condiţii, se pune întrebarea cum poate fi rupt cercul vicios, astfel încât să fie stimulate angajările, fără să fie afectată stabilitatea financiară a bugetului de pensii.

Reducerea CAS binevenită, dar prost pregătită

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale este considerată o măsură binevenită pentru companii care ar putea impulsiona crearea de locuri de muncă. Însă golul bugetar pe care îl produce, de 5-6 miliarde lei în 2015, va urca deficitul fondului de pensii la 17 miliarde lei. Din păcate, guvernul nu a reuşit să prezinte măsuri convingătoare pentru echilibrarea bugetului. Din această cauză, nu doar opoziţia politică, ci şi mediul de business este foarte reticent faţă de durata şi consistenţa deciziei.

La începutul lunii decembrie, Fondul Monetar Internaţional (FMI) va veni la Bucureşti pentru a discuta bugetul pentru 2015. Declarat oponent al scăderii CAS, motiv care a dus la suspendarea temporară a acordului de finanţare, FMI va avea o poziţie foarte dură, anticipează analiştii economici, iar guvernul nu prea a dovedit, până acum, că va avea argumente solide. Întregul context nelinişteşte şi ridică întrebarea legitimă privind creşterea fiscalităţii anul viitor.