Salariul minim este un indicator care provoacă dintotdeauna discuții între economiști. În acest an, controversele s-au accentuat în condițiile în care salariul minim trece prin mai multe etape de majorare, iar veniturile angajaților bugetari sunt de asemenea în creștere puternică. Principala problemă ridicată de cei care se opun majorărilor este sustenabilitatea economică.

Salariul minim brut pe economie a urcat, de la 1 februarie, la 1.450 lei, iar adoptarea noii legi a salarizării ar putea urca minimul la 1.750 lei. Economiștii aflați în curentul potrivnic majorării au spus că vom asista la concedieri din rândul celor aproximativ 1,5 milioane angajați cu salariul minim sau la o trecere a acestora în economia gri sau neagră. În mod normal, dacă o companie sau un sector economic nu poate absorbi o astfel de creștere obligatorie a cheltuielilor, așa se și întâmplă. Până acum însă, nu au apărut cazuri de concedieri colective sau închideri de unități de producție ca urmare a majorării salariului. Și nici nivelul șomajului nu a crescut, ci rămâne în jurul a 5,5% – 6%. 

Au fost două cazuri dezbătute larg în presă referitoare la acest subiect. Cel mai recent este cel al Dräxlmaier Group, producător de componente auto cu mai multe unități de producție în țara noastră și cu un total de 15.500 angajați.

Compania și-a anunțat planurile pentru perioada următoare, care includ investiții de 180 milioane euro în dezvoltarea fabricilor de la Hunedoara și de la Brașov, dar prevede și închiderea unei unități de producție de la Pitești, echiva­lentă cu concedierea a 800 de salariați. Decizia închiderii fabricii de la Pitești nu are nicio legătură cu salariul minim, după cum au declarat oficialii companiei, ci face parte din planul de dezvoltare pe termen lung din România. Desigur, s-au găsit destule voci care să pună semnul egal între concedieri și majorare. 

La fel s-a întâmplat și în cazul Alison Hayes, unul dintre cei mai mari producători de textile din țara noastră, care a decis închiderea unei fabrici în care lucrau 350 de croitorese. Însă nici în acest caz nu a fost vorba de salariul minim, mai ales în condițiile în care oficialii companiei au declarat că salariul mediu al unei croitorese se ridică la 1.800 lei. Motivele închiderii unității au fost deprecierea lirei sterline și Brexit-ul, care au dus la scăderea vânzărilor. De altfel, compania păstrează o fabrică și un birou de design în țara noastră, cu peste 1.000 de angajați. 

 

Rolul salariului minim

Cristian Socol și Marius Marinaș au analizat pe larg problematica în studiul „Salariul minim ca instrument de politici publice – pro sau contra?“. Urmărind evoluția tuturor indicatorilor economici, cei doi au ajuns la concluzia că nu au existat până acum efecte negative ale majorărilor. „Vă dau telefonul unei rude care are o fabrică de confecții în Moldova, un preț foarte mic negociat afară și 70 de persoane angajate. Să-l întrebați pe el dacă nu are niciun efect negativ“, răspunde acestor concluzii analistul fiscal Adrian Bența. Cu toate acestea, economistul recunoaște că veniturile sunt mici în România și susține că ar trebui să fie majorate.

„Această creștere trebuie, în același timp, susținută de productivitate. Trebuie să investim în retehnologizare, să ne îndreptăm către produse cu plus valoare“, arată Adrian Bența. Și Radu Timiș, proprietarul Cris-Tim, este de părere că un salariu minim decent este obligatoriu pentru dezvoltarea economiei.

„Dacă în România angajatul nu are un salariu din care să trăiască, riscăm ca alte milioane de români să plece în afara ţării, la muncă. Nu se poate trăi cu un salariu 250 euro pe lună, salariu mai mic decât al chinezilor“, a spus, în momentul majorării salariului minim, omul de afaceri. Pe de altă parte, Ștefan Cristea, directorul general al Arc parc Dej, vede altfel lucrurile. „Pentru noi, ca sector privat, va fi din ce în ce mai greu să suportăm aceste cheltuieli cu angajații, fiind obligați să găsim mijloace de finanțare suplimentare pentru a acoperi costurile“, explica, în aceeași perioadă, antreprenorul. 

Cert este că vorbim, în ultimii ani, de creșteri semnificative ale costurilor salariale. În 2012 salariul minim era de 700 de lei, iar în acest moment este mai mult decât dublu. Dacă însă actualii guvernanți vor aplica măsurile pe care le-au promis, lucrurile devin mai complicate. 

Principalele efecte negative posibile sunt închiderea companiilor care nu pot suporta majorarea, creșterea inflației ca urmare a înglobării majorărilor în prețuri și intrarea mai dificilă a celor tineri în câmpul muncii. În ultimii cinci ani, perioada în care economia și-a revenit din criză, concluziile studiului arată că nu s-a înrăutățit niciunul dintre acești indicatori. Motivul ar fi mixul de politici economice desfășurate de diferitele guverne, în special reducerile de taxe și impozite, ca și situația internațională favorabilă dobânzilor mici și a unui curs de schimb stabil. „Probabil din faptul că este deficit de forță de muncă, piața a înghițit“, mai oferă o posibilă explicație Adrian Bența. Pe de altă parte, parcurgând studiul, se poate observa că, la o perioadă mai lungă după majorarea salariului minim, în România s-a înregistrat o ușoară creștere a șomajului, mai ales în rândul tinerilor, și o majorare a prețurilor de consum. Dacă se poate vorbi de o influență directă, este o altă poveste.

 

Situația se menține și în acest an, cu un deficit important de forță de muncă bine calificată și mediu calificată și cu investitori care își arată interesul de a veni în țara noastră și care cer infrastructură rutieră și predictibilitate fiscală, fără a se lega de nivelul salariilor. Riscurile legate de salarizare vin mai degrabă din majorările veniturilor bugetarilor, mult mai mari decât cele ale salariului minim, și care împreună cu creșterile pensiilor vor pune o presiune tot mai mare pe buget. 

Coșul minim de consum

Salariul minim influențează câteva sectoare importante, cum ar fi industria prelucrătoare, responsabilă cu 63% din exporturi în 2014. Până acum nu au fost observate efecte negative ca urmare a majorărilor, nici măcar în prețurile practicate de acestea, dar este posibil ca în cazul unei continuări a creșterii salariului minim fără a mai fi contrabalansat de reduceri de taxe din alte părți (CAS, CASS, TVA etc.) să asistăm la apariția unor astfel de efecte. 

Deși puțin discutat la noi, salariul minim diferențiat în funcție de regiune ar putea fi o soluție mai bună decât un venit unitar. Decalajul de dezvoltare dintre regiunile din țara noastră ar justifica stabilirea unui salariu minim diferențiat și ar putea menține costurile reduse pentru industriile „labor intensive“, urmând a fi modificate o dată cu creșterea productivității. Fondul Monetar Internațional a propus o astfel de abordare anul trecut, însă nu a fost luată în considerare de guvern. 

Printre soluțiile pe care Cristian Socol și Marius Marinaș le propun ar fi revenirea la calcularea unui coș minim de consum conform legii, la care s-a renunțat în 2003, decuplarea dinamicii salariului minim de ciclul electoral sau creșterea progresivității taxării prin mărirea deducerilor fiscale pentru abonamente de sănătate, vouchere educaționale pentru grădiniță și școală, participarea la pensii private, asigurarea locuinței, reabilitarea clădirilor de locuit și altele. 

De asemenea, ar fi important ca salariului minim să fie asociat cu alte măsuri menite a reduce inegalitățile de venituri și sărăcia, precum stimularea angajării în rândurile grupurilor de populație ce formează șomajul structural.