În China, unde în fiecare an sunt puse pe o listă de aşteptare circa 300.000 de persoane care au nevoie de un transplant, o modalitate de a suplini această nevoie a fost „recoltarea“ organelor de la prizonierii executaţi. Ceea ce la un moment dat era principala sursă de organe transplantate, recoltarea de la deţinuţi s-a înjumătăţit în ultimii ani, potrivit datelor comunicate de guvernul chinez (oglindind ceea ce se crede a fi un declin uriaş în execuţii). De la începutul acestui an, însă, se aşteaptă ca guvernul chinez să oprească cu totul asemenea practici şi toate organele transplantate vor trebui să provină de la surse voluntare. Noul sistem va fi în continuare vulnerabil la abuz: prizonierii ar putea fi presaţi să doneze, spre exemplu. Dar dacă recoltarea forţată se opreşte, dorinţa populaţiei de a dona trebuie să crească de la niveluri relativ scăzute pentru a completa diferenţa.
China nu este singura ţară din Asia care are rate scăzute de transplant – până şi ţările mai bogate, precum Japonia şi Singapore, sunt departe de ţările occidentale. Majoritatea transplanturilor din aceste ţări (China este o excepţie în acest sens) tind să provină de la donatori vii, comparativ cu sub o treime în Occident. Aceasta sugerează că există loc suficient pentru o creştere a recoltărilor de la donatori decedaţi. China are în vedere realizarea unui standard juridic pentru moartea cerebrală, care să permită exploatarea organelor intacte în timp ce inima unui pacient este încă funcţională, dar recuperarea este considerată imposibilă.
Convingerile religioase şi culturale despre „integritatea“ corporală sunt de multe ori considerate motivul ratelor scăzute ale transplanturilor în China.
SURSA: The Economist
