În România, cred că de multe ori este greu să te apuci de ceva – multă birocrație, puțini susținători, dar poate cel mai dificil este să construiești de la zero, să dezvolți o zonă neexplorată și apoi să îi faci pe alții să ți se alăture, lâsându-i la o parte pe cei neîncrezători sau pe cei care cred că faci ceva doar din interes. De ce nu putem crede în oamenii care au visuri, și care pot să și le dezvolte?!
Eu sunt Norina și cred în visul meu. Visul meu este să dezvolt podiatria în România, o specialitate medicală, care se ocupă de problemele de sănătate ale picioarelor. Vă veți întreba de ce un articol despre podiatrie în Capital, o revistă de business. Răspunsul este unul firesc. Cred că podiatria trebuie să prezinte interes pentru asistenții medicali din România și nu numai. În cazul în care voi reuși să îmi duc visul până la capat și anume, să existe în România profesia de podiatru, această nouă profesie va fi o oportunitate pentru cei care doresc să se dezvolte profesional într-o ramură medicală nouă, esențială pentru îngrijirea specializată a piciorului. Un podiatru, în țările în care profesia de podiatru este recunoscută, așa cum sunt Anglia, Franța, Germania, obține anual venituri intre 40.000 – 60.000 €.
În România, aproape zilnic se discută despre probleme în sistemul medical. Cu siguranță acestea există, dar cred că este important să existe și oameni care vor să dezvolte acest system. Aceasta înseamnă practic o îngrijire mai bună a pacientului. Podiatrul nu se ocupă doar cu pacienți. Se ocupă de sportivi, poate consilia pe probleme specifice o balerină sau o patinatoare. Chiar și aici putem spune, că dacă vrem sportivi sănătoși trebuie să avem grijă de ei, în toate privințele. Rolul asumat de mine este să vorbesc despre podiatrie.
Acesta este visul meu, cum v-am spus mai devreme. Şi de ce sunt eu mânată? De pasiune! De faptul că eu consider că trebuie să te implici social și că trebuie să îți urmezi visurile. Bineînțeles, susținute și de realitate. Pe cei ca mine îi încurajez să fie perseverenți în atingerea obiectivelor, iar când se lovesc de așa-numiții neîncrezători – îi știți și dumneavoastră: „eu știu…?”, „cine știe …?” – îi rog să se uite în jur și să vadă cine sunt persoanele care cred în acea idee. Când privesc în jur văd și sunt bucuroasă că în începuturile podiatriei din România cred cele mai importante personalități din podiatria internațională: David Armstrong, director Southern Arizona Limb Salvage Alliance; Frank Bowling, Universitatea Manchester; Andrew Boulton, președinte Worldwide Initiative of Diabetes Education, Lee Roges, director Amputation Prevention Center of America; Matthew Garoufalis, presedinte Federatia Internationala a Podiatrilor; Kristien van Acker, presedinte D-Foot International; Alfred Gatt, presedinte ENPODHE, David Dunning, College of Podiatry Londra.
Pe neîncrezătorii mei îi rog să se întrebe ei ce mă mână pe mine să îmi urmez acest vis. Poate greșesc! Poate e mai bine să îi întrebe, atunci când le va păsa, pe cei cărora li s-au amputat picioarele deoarece nu au beneficiat de o îngrijire specializată, care în anumite țări se numește podiatrie.
Norina Gâvan,
preşedinte Asociaţia de Podiatrie din România