Ideologii de stânga din guvernul grec par să-şi fi regăsit în ultimul moment simţul realităţii. După ce premierul Tsipras şi-a dus ţara aproape de faliment, economia scade din nou, oamenii îşi retrag banii, băncile se clatină, iar turiştii îşi contramandează concediile, Atena s-a hotărât să mai facă o ofertă pentru negocieri. În sfârşit!
Dar pentru ce aveam nevoie de atâta dramă? Soluţia, pe care guvernul Greciei a propus-o acum, putea să vină deja din aprilie. Tactica grecilor i-a făcut pe partenerii europeni, dar şi pe cei de la FMI, Banca Centrală sau pe investitorii străini să-şi piardă orice încredere. Când, de fapt, încrederea e tot ce i-a mai rămas acestei ţări, săracă în resurse naturale.
Situaţia devine ridicolă
Venind atât de târziu cu această ofertă, guvernul grec a dat peste cap şi ziua de luni, care ar fi trebuit să fie ziua deciziilor cu privire la Grecia. În lipsa propunerilor de la Atena, miniştrii europeni de finanţe s-au întors acasă, mai mult sau mai puţin enervaţi. Summit-ul şefilor de stat şi de guvern, care trebuia de fapt să fie scena unei soluţionări dramatice, a devenit, din cauza regiei proaste, un “summit de consultanţă”. Aceasta este o nouă categorie, inventată de cancelara Angela Merkel, pentru a mai reduce din penibilul evenimentului. Dacă situaţia pentru Grecia şi pentru zona euro nu ar fi atât de tristă, am putea chiar să ne amuzăm.
Angela Merkel nu a reuşit, de această dată, să-şi confirme renumele de manager de criză. A avut puţine răspunsuri la prea multe întrebări şi părea oarecum neajutorată. Alexis Tsipras şi-a lăsat din nou partenerii europeni să aştepte, îi duce din nou de nas. Ştie exact că până la urmă nu îl vor lăsa să ajungă la faliment, penru că urmările pentru proiectul euro ar fi incalculabile. Urmează deci încă o rundă de negocieri, încă un summit joi.
Mai sunt şanse pentru Grecia?
Între timp, momentul adevărului se apropie tot mai tare, şi anume riscul ieşirii Greciei din zona euro după 30 iunie. Dar cel puţin guvernul elen a înţeles că prelungirea pachetului de ajutor financiar e absolut necesară. Cu condiţia să se ajungă la o înţelegere în următoarele 48 de ore. Alexis Tsipras a primit – ca să o spunem pe cea dreaptă – un şut în dos de la cei 18 şefi de stat şi de guvern prezenţi. Iar preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, i-a spus cât se poate de clar că ar fi cazul să-şi ia responsabilităţile în serios, în loc de a cere bani în continuu. Dar oare va avea vreun efect? Va putea Alexis Tsipras să se descurce acasă cu aceste compromisuri? Nu avem de unde să ştim.
Cert este un singur lucru: tragedia grecească e departe de a se fi încheiat. În momentul în care se ajunge la o înţelegere cu privire la cel de-al doilea pachet de ajutor, Grecia va rezista numai câteva săptămâni, din cauza situaţiei financiare dezolante. Abia atunci vor începe discuţiile serioase legate de problema datoriilor. Atunci se va discuta probabil despre necesitatea amnistierii datoriilor, despre reformele drastice ale structurilor de stat în Grecia. Finalul va fi cu siguranţă unul dramatic.