Vineri 7 octombrie, Nuclearelectrica a reuşit să încheie una din cele mai mari tranzacţii din acest an: a vândut circa 1 TWh de energie, cu livrare din 17 octombrie 2016 până la 31 decembrie 2017, pentru 160 de milioane de lei – 36 de milioane de euro. Cantitatea vândută de operatorul Centralei Nucleare de la Cernavodă reprezintă mai mult de jumătate din cât s-a tranzacţionat, pe medie, în fiecare lună din acest an.
Pentru oferta Nuclearelectrica, structurată în trei pachete mari, de 0,2, 0,3, respectiv 0,5 TWh, au licitat 10 firme, cei mai mari traderi din piaţă, câştigători ai unor pachete fiind ENGIE, Three Wings, Alpiq, Getica 95 sau Tinmar Energy. Preţul la care s-au făcut achiziţiile de la Nuclearelectrica sunt de la 156 lei/MWh până la 173 de lei/MWh. În cazul pachetului adjudecat cu 173 de lei, preţul propus pentru vânzare a fost de 160 de lei, însă bătaia trader-ilor pentru această energie a urcat preţul tranzacţiei cu 8%.
“Nucleaelectrica funcţionează tot anul în bandă, 24 de ore pe zi, nu au întreruperi în fuincţionarea celor două reactoare în afara celor planificate. Astfel, ei trebuie să îşi asigure din timp vânzarea curentului pe care îl produc într-un an. Presupun că, beneficiind de sfârşitul de an, când toată lumea vrea să se asigure cu energie pentru anul următor, şi de preţurile în creştere faţă de vară, au ieşit cu pachetul acesta atât de mare în piaţă şi au şi reuşit să îl vândă”, explică, pentru Capital, Octavian Lohan, directorul Dispecerului Energetic Naţional.
Nuclearelectrica produce anual circa 5 TWh de energie, prin urmare pachetul de 1 TWh vândut vineri de Nuclearelectrica reprezintă 20% din producţia sa pe un an.
Recorduri istorice şi reveniri spectaculoase
Pe lângă “isteria” provocată de vânzarea unor pachete de 1 TWh ale Nuclearelectrica, săptămâna trecută au mai fost încheiate alte două tranzacţii mari. În primul rând, Veolia Energie Iaşi a vândut 90.000 de MWh la preţuri de 160 de lei şi 170 de lei/MWh. Şi în acest caz, a fost bătaie pe aceste pachete, licitaţiile fiind o luptă între 15 cumpărători.
De asemenea, începutul de octombrie a marcat revenirea pe PCCB a Complexului Energetic Oltenia, care, pe perioada verii nu a contractat aproape nimic, pentru că nu a putut concura în piaţă cu producători mult mai ieftini, cum ar fi Hidroelectrica şi regenerabilii. Acum însă, pe final de an firmele se luptă să-şi asigure energia pentru la anul, astfel încât cererea este mare iar oportunităţile de piaţă, multe. În 4 octombrie, CEO a vândut 110.000 de MWh la un preţ de 165 de lei/MWh – un contract de circa 17 milioane de lei. La licitaţie s-au înscris şase firme, cinci dintre acestea cumpărând pachete mai mici din acest pachet mare. Printre ele, Tinmar, Getica 95, ENGIE şi Electrica. Pentru CEO, un contract de această dimensiune reprezintă un adevărat balon de oxigen, în condiţiile în care compania se confruntă cu mari dificultăţi financiare, lipsindu-i oportunităţile de piaţă şi fiind confruntată cu costuri în creştere cu achiziţionarea certificatelor de emisie de gaze de seră, pierderea la semestrul 1 2016 fiind de 30 de milioane de euro. Potrivit unui document care prezintă planul de rentabilizare şi restructurare al CEO până în 2020, costurile de producţie al unui MWh de energie ar fi de circa 190 de lei/MWh. Prin urmare, preţuri medii din piaţă ale MWh de energie de circa 170 de lei ajută Complexul să înregistreze intrări de cash la un preţ doar cu puţin sub costuri. În vară, când preţurile medii de pe OPCOM erau de 150 de lei/MWh, vânzarea de energie de către CEO s-ar fi făcut în pierdere considerabilă.
Nu în ultimul rând, tot săptămâna trecută, un eveniment important a avut loc pe bursa de energie: s-a înregistrat cel mai mic preţ de vânzare din istoria OPCOM al unui MWh produs de un producător de energie din surse convenţionale. Hidroelectrica a vândut 66.000 de MWh de energie, la un preţ de 136 de lei/MWh – o tranzacţie de 9 milioane de lei, cumpărătorul fiind gigantul telecom RCS&RDS. Fostul administrator judiciar, până în iunie 2016, al companiei, Remus Borza, spune că Hidroelectrica îşi permite să vândă la un preţ atât de mic, pentru că produce, în prezent, multă energie şi are nevoie de parteneri care să ia pachete mari. La 136 de lei/MWh, Hidroelectrica este cu 26 de lei peste costuri şi aproape de preţul cu care livrează pentru populaţie – 120 de lei-MWh. “Euforia de acum de pe pieţe se datorează, în parte, şi Hidroelectricii. În a doua parte a verii, am avut secetă mare pe Dunăre, care a făcut să livrăm mai puţin pe piaţă, prin urmare preţurile au crescut de la 150 de lei la circa 170 de lei acum. Preţurile fiind mai bune, fiecare producător vrea să vândă acum mult, să-şi asigure cât mai mult din anul viitor”, arată Borza.
Efecte în piaţă
Cererea mare pentru energie de pe bursă a dus la creşterea preţurilor. În prezent, MWh de pe bursă, piaţa contractelor bilaterale pe termen lung, se vinde în medie cu 170 de lei, de unde, în urmă cu nici trei luni, preţul era de 150 – 155 de lei. Unul din efectele preţurilor mai mari este că producători mari, precum CEO sau Nuclearelectrica au reintrat în piaţă. În al doilea rând , achiziţii mai scumpe ale trader-ilor şi furnizorilor înseamnă facturi mai mari pentru firmele cliente. Există efecte şi pentru consumatorii casnici, având în vedere că 70% din achiziţiile furnizorilor se fac din piaţa liberă, restul fiind curent de la Nuclearelectrica şi Hidroelectrica, la preţ fix, pe toată durata anului. Dacă preţul pieţei creşte, achiziţiile devin potenţial mai scumpe. Prin urmare, furnizorul înregistrează costuri în creştere, pe care ar putea să le transfere în factura pentru clientul final. Având totuşi în vedere competiţia acerbă din prezent pentru atragerea consumatorilor captivi de la marii furnizori, Enel, Electrica, CEZ şi E.ON, cu firme care vin cu preţuri mult mai mici decât cele pe care casnicii le plătesc în prezent, este de presupus ca marii furnizori nu vor scumpi curentul, ca să nu piardă clienţi. În schimb, ar prefera să absoarbă, pur şi simplu, costurile suplimentare diminuând marja lor de profit.
