Aproape 280 de firme specializate operau, în 2017, peste 71.000 de aparate de joc de tip slot machines. Circa 25.000 de oameni lucrează în domeniu, plecând de la fazele de proiectare și construcție a aparatelor până la cea de operare efectivă. Sunt cifre care pot concura cu succes multe dintre sectoarele economice mai cunoscute din România.
De exemplu, din perspectiva numărului de angajați industria jocurilor de noroc electronice se apropie de sectorul construcției de drumuri sau de cel hotelier. Spre deosebire de acestea, însă, industria de slot machines este reglementată la un nivel comparabil doar cu domenii strategice cum este cel energetic sau cu sectoarele cu risc sistemic cum este sectorul bancar sau cel al asigurărilor.
După cum spun reprezentanții Romslot, organizație care reunește mai mulți jucători din domeniu, organismul de reglementare a sectorului, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ANJN), are acces în timp real la absolut toți parametrii industriei. O astfel de situație nu mai este întâlnită în niciun alt domeniu. Concret, toate cele 71.546 de aparate care sunt operate legal pe teritoriul României sunt conecttate la un sistem centralizat la care ONJN are acces în orice moment. Oficiul poate vedea astfel cât și unde se joacă, cât și unde se câștigă.
Capital încearcă o radiografie a acestui sector economic mai puțin cunoscut, în amănuntele sale.
Cum sunt programate și construite aparatele
Raportat la întreaga industrie a jocurilor de noroc, sectorul slot machines înseamnă circa 3% dintr-o piață în care Loteria Română este singurul jucător cu o cotă cu două cifre(peste 20%).
În dreapta, cu albastru, locul pe unde intră banii. Astăzi, alimentarea se poate face doar prin această fantă, direct de către jucător
Oamenii joacă la aparate, în locațiile autorizate, cam în aceeași proporție în care se distrează cu jocuri de cărți.
E bine de știut că există mai multe tipuri de aparate: cele de tipul A, cu miză și câștig nelimitat, cele de tipul B, cu miză și câștig limitat, și videoloteria adică jocurile care pot fi accesate doar în locațiile Loteriei Române.
Și locurile unde se poate juca la aceste aparate diferă.
„Sălile mari, pe care oamenii le includ la categoria casino deși se numesc, defapt, săli dedicate, au aparate de tip A, fără limitări. Aparatele de tip B, care au miză și câștig limitat sunt, de obicei, în locurile cu puține aparate cum ar fi barurile. Peste 68.000 din cele 71.000 de aparate aflate pe piață sunt de tip A, doar 3.521 fiind cu câștig limitat (AWP)“, spune Daniel Ioniță, expert tehnic la Novomatic, unul dintre marii producători din domeniu.
Potrivit acestuia, fiecare dintre operatori poate opta pentru un anumit procent de return, adică de câștiguri, iar majoritatea operatorilor merg cu acest indicator la peste 90%, în general 95-96%.
Atenție, însă, un procent de câștig de 96%, de exemplu, nu înseamnă că în mod automat fiecare jucător va pierde maximum 4% din suma investită. Înseamnă doar că, la nivelul întregii săli, pe un anume interval de timp, suma rămasă operatorului reprezintă circa 4% din intrările totale. Indicatorul ia în calcul milioane sau zeci de milioane de spin-uri.
În stânga jos, cu lumină albastră, locul pe unde iese tichetul care se va transforma în suma câștigată
Daniel Ioniță arată că în spatele fiecărei mașinării de joc stă un program informatic care, în esență, generează hazard, adică situații de joc, în funcție de care apar sau nu apar câștigurile la fiecare rotire. Softurile sunt verificate pentru conformitate de către autoritățile în domeniu. Ele trebuie să respecte exact parametrii anunțați de producător și să nu se modifice de-a lungul timpului.
Interfața acestui soft o reprezintă jocul pe care îl vedem cu toți, în general o poveste atractivă cu personaje de legendă. Preferințele jucătorilor și, implicit, ale operatorilor diferă inclusiv în funcție de această interfață.
„Ardelenii preferă un anumit tip de poveste, bucureștenii un altul, moldovenii un altul. Am dat un exemplu. În funcție de preferințe vin și comenzile operatorilor“, explică expertul.
Pe lângă partea de programare un slot-machine are și o componentă de hard, cutia sau jocul efectiv.
Această carcasă, explică Cezar Gheorghiu, expert în cadrul Biroului Român de Metrologie Legală, se supune în primul rând unor reguli comune la nivel european, singurele care sunt impuse tuturor țărilor din UE.
Aceste trei reguli se referă la felul în care sunt construite butoanele (trebuie să nu permită rănirea jucătorilor), la tensiunea electrică care nu trebuie să pună în pericol pe cei care operează jocul și la influențele de câmp magnetic.
Acest ultim punct este extrem de important și diferențiază mult aparatele construite de firmele mari de cele făcute, așa cum spune expertul, „ prin preluarea unor softuri și legarea a câteva fire într-o cutie“.
Unul dintre cele mai cunoscute jocuri de pe piață. O poveste inspirată din filmele cu mumii
Aparatele prost construite pot fi influențate și dereglate cu dispozitive care generează câmp magnetic.
În carcasa aparatului, cele mai importante componente sunt cip-urile cu softul, contoarele care înregistrează intrările și ieșirile și componentele care permit conectarea la sistemul centralizat.
Un astfel de aparat, mai spune reprezentantul Novomatic, ajunge să coste și 18.000 de euro, cam cât o mașină din categorie medie. Pentru a fi operator autorizat trebuie să gestionezi cel puțin 75 de aparate în total și minimum 12 pe fiecare sală, cu excepția Bucureștiului unde număr minim este de 20 de aparate.
Industria alimentează statul, statul a rămas în urmă
Jocurile de noroc, în general, și slot machines în particulatr reprezintă, peste tot în lume, un monopol al statului, iar statul profită din plin de acest avantaj și taxează domeniul la un nivel ridicat, ca în toate celelalte monopoluri asociate cu viciul.
Urmarea directă a acestei abordări este că, din jocurile electronice de noroc, în bugetul statului ajung sume semnificative. Doar în 2017, arată datele oficiale, au ajuns la stat circa 296 de milioane de euro, parte din bani fiind distribuți, așa cum spune legea, către domenii esențiale și întotdeauna subfinanțate cum sunt educația sau cultura.
Operatorii plătesc mai multe tipuri de taxe.
Pentru a își obține și menține licența ei plătesc o taxă de 20.000 de euro pe an. Apoi, pentru fiecare aparat în parte există o taxă anuală de 2.600 de euro, în cazul jocurilor de tip A și 1.500 de euro pentru cele cu câștig limitat. Taxa de viciu mai înseamnă încă 400 de euro pe aparat, iar garanția pentru acoperirea riscurilor de neplată încă 167 de euro. În plus, ca orice companie din România, operatorii de aparate de joc plătesc impozitul de 16% pe profit sau, dacă sunt IMM-uri, pe venit.
Problema este că statul încă nu a găsit modalitățile prin care să comunice așa cum trebuie cu operatorii.
Deși , prin ONJN, autoritățile au acces în timp real la datele companiilor din domeniu, Fiscul preferă de multe ori variantele clasice.
Cutia închisă, de sub ecran conține „creierul“ jocului, adică cipul cu softul de joc
„Din păcate, autoritățile nu profită de un mare avantaj al industriei, adică sistemul centralizat care le arată toate datele de care au nevoie. Preferă să vină și să aplice metodele clasice,standard, deși aici e vorba despre un domeniu foarte special. Operatorii pur și simplu nu știu care este abordarea ANAF și atunci își fac calculele așa cum știu. Autoritățile sunt însă foarte rigide și de cele mai multe ori cer alte documente și alte calcule și tot așa. În felul acesta apar inclusiv situații în care operatorul trebie să cheltuiască sume importante doar pentru a îndeplini cerințele Fiscului. Totul ar fi putut să fie atât de simplu pentru că taxele sunt clare iar cifrele se văd în timp real, însă este de multe ori foarte complicat pentru că, din păcate, autoritățile nu au o abordare proactivă, de partaneriat ci dimpotrivă“, spune Sorin Georgescu, secretar general al Romslot.
În sala de joc
Pentru a vedea ce înseamnă industria din interiorul ei, am mers într-o sală de joc care aparține unui jucător mare. Zeci, poate peste o sută de oameni de toate felurile jucau la aparate din cele mai diverse, sperând inclusiv la bonusul cel mare care mergea spre 10.000 de euro. Băuturile sunt gratis, personalul amabil.
Bonusuri există, acolo, pentru toată lumea pentru că, după cum ne spune Cristi, șeful de sală, sunt trei tipuri de astfel de premii. Unul este câștigat foarte frecvent, de câteva ori pe zi, altul ceva mai rar, în timp ce marele premiu pică uneori și de doar 2-3 ori pe an. „Bonusul pică după un anumit număr de spinuri, calculate la nivel de sală, pe anumite mize. Nu este cunoscut momentul exact, nici aparatul și nu este nevoie să prinzi o anumită combinație de joc. Totuși, ca să poți câștiga bonusul mare trebuie să joci pe cel puțin 10 lei pe mână. La cel mic, de exemplu, nu există limită. Am avut chiar recent cazul unei familii de turiști care venise să se distreze și a reușit, după doar câteva mâini să ia bonusul. E încă un exemplu că cine joacă mult nu câștigă neapărat mult. Chiar dimpotrivă. Cu cât joci mai mult cu atât șansa de a pierde crește. Este matematică simplă.“, spune Cristi.
Omul, născut și crescut în București și intrat în domeniu, în anii ’90, la unul dintre marile cazinouri din acea vreme, a văzut multe. Din postura în care este acum se uită inclusiv la felul în care joacă oamenii din sală și, atunci când e cazul, intervine.
„Dacă vă spun că uneori sunt un fel de psiholog mă credeți? Chiar recent a trebuit să conving pe cineva, pe care îl vedeam zi de zi în sală, că nu e sănătos ce face. L-am invitat la o cafea și i-am explicat. După câteva zile l-am revăzut la un aparat. A încercat să caute o explicație, ca toți cei probleme, dar i-am spus că timp de trei luni nu mai are dreptul să joace. Sunt și astfel de situații. E inevitabil. Au fost cazuri când personal m-am dus și am apăsat butonul „collect“ pentru anumiți jucători. Noi avem nevoie ca oamenii să se simtă bine și să revină cât mai des. Avem nevoie de business pe termen lung, nu să dăm tunuri. De aceea jucătorii înrăiți, care la un moment dat vor pierde tot, nu ne sunt de dorit“, spune Cristi.
