În aceste zile, cad recorduri vechi de 17 ani în energie. Producţia şi consumul de energie electrică sunt la valori nemaivăzute din anul 2.000. Peste 9.700 de MW – consum, respectiv peste 11.300 de MW – producţie, în intervalul orar de vârf 18.00 – 19.00, sunt valori care solicită la maximum Sistemul Energetic Naţional, care funcţionează aproape de maximul de capacitate. Sigur, România este sub un val de frig de origine polară care face ca mediile zilnice să fie de -15 – 16ºC. Totuşi, astfel de valori au mai fost în iernile trecute, chiar pe intervale mai lungi de timp, iar producţia şi consumul de energie nu au doborât recorduri. Acum însă, spre deosebire de anul trecut, avem un nou factor care forţează limitele SEN: obiceiul de consum al populaţiei.

Să explicăm. După ani de zile de lipsă crasă de investiţii, pierderi şi confruntate cu un val de debranşări ale populaţiei, sistemele de termoficare din România au clacat, unul după altul. S-a ajuns la situaţia ca, acum, o bună parte din România să nu mai primească căldură de la CET-urile locale, multe dintre ele, în faliment. Dar nu toţi românii din zonele cu probleme au avut bani pentru a se debranşa şi a-şi monta centrală termică. Astfel, fără căldură de la CET şi fără centrală, oamenii, pentru a nu îngheţa în case, au recurs la soluţii de compromis, precum reşourile şi caloriferele electrice, după cum spune Octavian Lohan, director-adjunct Transelectrica. Aceste dispozitive au însă un necesar mare de energie, ceea ce se vede în consumurile şi producţia record din intervalul orar 18.00 – 20.00. “Este un record de cerere venită din consum. Nu sunt toate localităţile pregătite să alimenteze cu energie termică", arată Octavian Lohan.

Potrivit acestuia, România a ajuns la un record de consum de energie electrică din cauză că în multe oraşe din ţară nu mai există termoficare centralizată. Acesta a dat ca exemplu recent cazul Turnu Severin, care nu are surse de termoficare. De asemenea, şi centrala de la Paroşeni, care alimentează termic toată Valea Jiului funcţionează doar la jumătate de capacitate. Şi la Galaţi, este aceeaşi problemă, ca şi la Alba –Iulia, Bistriţa, Târgu-Jiu, Zalău sau Hunedoara.

Dacă nu li se poate reproşa nimic românilor care trebuie să se încălzească, nu înseamnă însă că acest lucru nu prezintă riscuri pentru SEN. Sutele de mii de reşouri în priză pun presiune pe reţeaua de distribuţie. O avarie în reţea în zonele care se alimentează exclusive la reşou sau calorifer electric riscă să îi lase pe locuitori fără alternativă la încălzire.

Cine aprinde becul şi …reşoul

În acest moment, buna funcţionare a SEN este asigurată cu precădere de producătorii de energie din surse convenţionale. Astfel, datele Transelectrica arată că, pe vîrfurile de consum şi producţie, cel mai mult contează, în proporţii aproape egale, termocentralele pe cărbune şi Hidroelectrica, urmate de termocentralele pe gaze şi păcură. Dacă în ceea ce priveşte cărbunele şi apa, nu este neapărat o surpriză prezenţa lor pe primele locuri în surse de producţie, hidrocarburile nu au mai fost, de mulţi ani, la valori de 2.200 – 2.400 de MW orari, ca în prezent. Explicaţia ne este oferită tot de Lohan: ”am pornit tot ce se pornea, grupuri pe păcură ce nu mai mergeau de ani de zile, funcţionează ambele termocentrale mari pe gaze, a Petrom şi a Iernut”.

Nucleaelectrica este şi ea la capacitate, după ce reactorul care fusese deconectat săptămâna trecută, din pricina vremii nefavorabile, şi-a reluat funcţionarea normală.

Surpriza neplăcută vine de la eoliene. Aproape 800 de MW sunt nefuncţionali, iar echipele de intervenţie nu pot ajunge să remedieze situaţia, din cauza drumurilor înzăpezite din Dobrogea. Mai mult decât atât, în această perioadă nici nu bate vântul, astfel încât aportul miilor de morişti instalate pe teritoriul ţării este neglijabil. Chiar şi aşa, SEN acoperă integral consumul din România, ba mai mult, câteva sute de MW, chiar peste 1.000, sunt vânduţi la export , în fiecare oră.

România mai are rezerve de capacitate, în caz de vârfuri de consum încă şi mai mari. Hidroelectrica mai poate porni până la 1.500 de MW, hidrocentrale de lac, iar Complexul Energetic Hunedoara poate porni producţia cu toate cele patru grupuir, faţă de cele două de acum. Deci, pericole de neacoperire a consumul nu există, singurul pericol cu adevărat fiind o avarie majoră la o reţea de distribuţie zonală.