Conform unei modificări propuse în Codul de procedură fiscală, după închiderea dezbaterii publice asupra proiectului de lege, şi făcută publică abia după aprobarea în guvern, avocaţii, contabilii, experţii contabili, consultanţii fiscali, auditorii, dar şi alte categorii vor fi obligaţi să transmită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), zilnic, „operațiunile în lei sau în valută despre care au luat cunoștință cu ocazia desfășurării activității, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 5.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele“. Conținutul informațiilor, standardul de transmitere, tipurile de informații și soldurile aferente conturilor bancare, precum  şi procedura de transmitere urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui ANAF.

Reprezentanţii profesiilor libere au reacţionat prin apeluri trimise Comisiilor de buget-finanţe din Parlament unde proiectul de lege se află în dezbatere. Apariţia acestei prevederi în proiectul Codului de procedură a fost surprinzătoare, mai ales că, în varianta discutată cu mediul de business, obligaţia era doar pentru instituţiile financiare. Chiar şi în forma iniţială, obligaţia a născut controverse, cu atât mai mult cu cât, actualul Cod de procedură fiscală deja obligă băncile să comunice ANAF, la cerere, pentru fiecare titular în parte, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură, casetele de valori închiriate.

Cum justifică ANAF această pretenţie?

„Măsura prezintă avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care să fie valorificată atât în scopul identificării evaziunii fiscale (venituri nedeclarate), cât şi în scopul eficientizării activităţii de executare silită (prin poprire)“, se arată în expunerea de motive a proiectului. Acelaşi document consideră că prelucrarea informațiilor este necesară și proporțională „în scopul de a permite ANAF să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației fiscale, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile“.

„Cine a pus acest articol în proiectul Codului de procedură fiscală a vrut să saboteze ANAF pentru că se ştie că cele mai eficiente atacuri informatice sunt cele în care ţinta este inundată cu informaţie. Când pentru aceeaşi tranzacţie ANAF va primi zilnic 10-12 raportări, este de greu de crezut că va avea capacitatea să proceseze informaţiile“, consideră avocatul Gabriel Biriş. Însă, dincolo de presupusa utilitate a acestor informaţii pentru autorităţile fiscale, principala problemă este că prevederea încalcă secretul profesional al unor categorii care îşi bazează activitatea tocmai pe confidenţialitatea relaţiei cu clienţii. „Legea nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat prevăd ca avocatul este obligat sa păstreze secretul profesional, că nu poate fi controlat contactul dintre avocat si clientul acestuia, că lucrările avocatului sunt inviolabile, precum şi că avocatul este protejat de lege în exercitarea profesiei. Astfel, prevederea intră în contradicție cu această obligație fundamentală care ține de însăși natura exercitării profesiei de avocat, care nu poate fi privită în afara protecției de care acesta și clientul său ar trebui să beneficieze prin garantarea dreptului la apărare, dreptul la tăcere și privilegiul împotriva propriei incriminări, inclusiv împotriva autorităţilor de stat“, precizează Emanuel Băncilă, avocat Radu şi Asociaţii.

Reprezentanţii ANAF susţin, însă, că informațiile vor fi utilizate doar pentru necesitățile de administrare de către organul fiscal central a creanțelor fiscale, neputând fi furnizate altor autorități publice şi că există obligaţia păstrării secretului fiscal. „Sunt milioane de operaţiuni zilnic între firme. Va însemna că fiecare parte implicată într-o tranzacţie va trebui să raporteze, ceea ce va însemna că ANAF va primi informaţii de la patru, cinci firme pentru aceeaşi operaţiune“, spune Gabriel Biriş.

Intenţia ANAF de a intra în posesia acestui volum imens de informaţii pare de neînţeles, mai ales că acum, cea mai mare parte a acestor operaţiuni sunt raportate către Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB).

„Totuși trebuie să facem o distincție clară între prevederea existentă în legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor și prevederea propusă în noul Cod de Procedură fiscală. Dacă în cazul primului act normativ scopul acesteia justifică caracterul excepțional de încălcare a drepturilor și libertăților individuale, în ceea ce privește reglementarea din Codul de procedură fiscală nimic nu justifică acest lucru. Organele fiscale au la dispoziție toate măsurile și instrumentele pentru a putea lupta împotriva evaziunii fiscale, schimbul de informații între instituțiile statului, inclusiv ONPCSB fiind reglementat de foarte multă vreme în Codul procedură fiscală“, afirmă Emanuel Băncilă.

Încălcarea secretului profesional

Legea privind spălarea banilor prevede o serie de protecții si exceptări pentru avocaţi, notari, auditori și consultanți fiscali pentru care obligația de raportare este strict limitată la perfectarea de tranzacții imobiliare și transferuri de active, respectiv administrarea de instrumente financiare, conturi și bunuri fără a putea viza însă analizele – diagnostic de risc, rapoartele de due diligence și reprezentarea în cadrul litigiilor și procedurilor administrative.
Şi atunci ce motivează ANAF să forţeze secretul profesional atât de mult, cu riscul de a impune o prevedere neconstituţională? Un indiciu ar fi că fiscul s-ar putea folosi de această prevedere, în timpul controalelor, pentru a constata şi sancţiona persoanele care, eventual, ar fi avut cunoştinţă de astfel de operaţiuni şi nu le-au raportat. În aceste condiţii, cerinţa este o sursă imensă de abuzuri, mai ales că formularea textului de lege este extrem de discutabilă.

„Cum adică să raportezi zilnic ca avocat, notar, auditor, contabil, etc operaţiuni de care „ai luat la cunoştinţă“?! Atenţie: nu vorbim aici numai de operaţiuni cu numerar, ci de orice operaţiuni, inclusiv prin bancă, pe care şi băncile vor trebui raporteze zilnic, nici de operaţiuni la care ai asistat ca profesionist, ci inclusiv de operaţiuni despre care afli, inclusiv întâmplător! Lăsând la o parte ridicolul în care ne pune pe toţi, cine va procesa toate aceste informaţii? Concluzia mea este că asistăm la o deteriorare fără precedent a calităţii mediului de afaceri din ţara noastră“, spune Gabriel Biriş.
Cerinţa nu contravine doar statutului profesiilor libere, ci încalcă indirect drepturile constituţionale şi pe cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „întrucât obligația de denunțare prevăzută de noul Cod de procedură fiscală, chiar dacă nu vizează în mod direct contribuabilul, vizează în schimb informațiile deținute de către avocatul său cu privire la contribuabil“, consideră Emanuel Băncilă.

Atât Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi din România, cât şi Uniunea Naţională a Barourilor din România au trimis scrisori către parlamentari prin care le cer să nu voteze această prevedere care afectează serios drepturile contribuabililor şi care dă voie ANAF să controleze toate mişcările de bani din România.

CECCAR nu acceptă să raporteze zilnic informații organelor fiscale, în formatul, cu conținutul și detaliile pe care le va stabili președintele ANAF, prin norme infraparlamentare, pe baza unei norme de atribuire de competență într-un domeniu ce vizează activități care țin de domeniul vieții private a clienților ori de secretul comercial al afacerilor, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale specifice privind secretul profesional, prof.univ.dr. Robert Aurelian Sova, preşedinte CECCAR

Această prevedere este inacceptabilă și este de natură să genereze abuzuri, inclusiv sub forma unor presiuni ce afectează grav crezul profesional al avocatului – singurul criteriu care garantează prin conștiința profesională, confidențialitatea informațiilor de care a luat cunoștință avocatul, confidențialitate ce constituie temeiul încrederii în avocat. Apel al Uniunii Naţionale a Barourilor din România

Cine va fi obligat să raporteze tranzacţiile la ANAF?

Conform propunerii de la art 62 din proiectul Codului de procedură fiscală vor fi obligaţi să raporteze tranzacţiile entităţile prevăzute la art. 10 lit. b) – k) din Legea nr. 656/2002:

b) _instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine;
c) _administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în sistemul pensiilor private;
d) _cazinourile;
e)_ _auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;
 f) _notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistentă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfăşurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;
g) _furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice, alţii decât cei prevăzut la alit. e) sau f), aşa cum sunt definiţi la art. 2 lit. k);
h) _persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;
i) _agenţii imobiliari;
j) _asociaţiile şi fundaţiile;
k) _alte persoane fizice sau juridice care comericializeaza bunuri şi/sau servicii, numai în măsură în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea legătură între ele.