Neoliberalismul, o doctrină politică care susţine transferul factorilor economici din sectorul public spre sectorul privat, a fost ideologia dominantă începând din 1980. Neoliberalismul se bazează pe două principii: primul este creşterea competiţiei, care se obţine prin dereglementare şi deschiderea pieţei interne, al doilea este privatizarea şi limitarea capacităţii guvernelor de a înregistra deficite fiscale şi să acumuleze datorii. La rândul său, Fondul Monetar Internaţional, a promovat acelaşi politici: stat minimal, surplusuri bugetare, privatizări masive şi deschiderea pieţelor. 

Cu toate acestea, într-un articol intitulat "Neoliberalism: Oversold?", trei autori, Jonathan Ostry, Prakash Loungani şi Davide Furceri, toţi trei economişti în cadrul Departamentului de cercetare de la FMI, au scos în evidenţă efectele negative ale celor două tipuri de politici promovate chiar de FMI: liberalizarea contului de capital, sau eliminarea restricţiilor în vederea mişcării libere a capitalului şi consolidarea fiscală, cu alte cuvinte politicile de austeritate. 

Articolul scoate în evidenţă complexitatea legăturilor între creşterea economică şi mişcarea liberă a capitalului. În timp ce investiţiile străine directe sunt în mod clar un motor al dezvoltării economice, acelaşi lucru nu este valabil şi pentru alte fluxuri financiare. Fluxurile bancare, speculaţiile pe termen scurt şi fuga capitalurilor deseori distrug mai multă avuţie decât creează pentru că umflă bulele speculative care duc la volatilitate şi crize. "Începând din 1980, au fost aproximativ 150 de episoade de creştere a intrărilor de capital în peste 50 de economii emergente…În aproximativ 20% din cazuri, aceste episoade s-au terminat prin crize financiare şi multe din aceste crize sunt asociate cu scăderi semnificative ale economiei", susţin economiştii FMI. 

De asemenea, economiştii FMI au criticat şi politicile de austeritate. Chiar dacă sunt de acord că o consolidare bugetară este necesară atunci când o ţară riscă să-şi piardă accesul pe piaţă, cei trei economişti subliniază că o datorie mare nu este în mod necesar o barieră în calea creşterii economice. Potrivit acestora, reducerea datoriei naţionale de la 120% la 100% din PIB aduce foarte puţine beneficii concrete. Şi mai important, economiştii FMI atrag atenţia că ideea potrivit căreia o singură abordare se potriveşte în toate cazurile pare complet greşită. 

În plus, autorii atrag atenţia că orice politică de austeritate trebuie să ţină cont şi de costurile sale inevitabile, care sunt foarte mari, şi contestă ideea potrivit căreia consolidarea bugetară poate duce la o creştere economică mai puternică. "În medie, o consolidare de 1% din PIB creşte rata şomajului pe termen lung cu 0,6% şi majorează cu 1,5% coeficientul Gini de măsurare a inegalităţii în următorii cinci ani" susţin autorii. 

Pentru a răspunde acestor efecte negative, autorii sugerează factorilor de decizie să fie mai deschişi la ideea redistribuirii. De asemenea, autorii recomandă creşterea cheltuielilor pentru educaţie şi formare profesională, care să mărească egalitatea de şanse. 

AGERPRES