"Se vorbeşte foarte mult de redevenţe pentru resursele naturale şi eu cred că România trebuie să aibă un sistem modern, european de redevenţe, dar cum ar fi să le adoptăm prin ordonanţă de urgenţă azi şi să se aplice de la 1 ianuarie ? Ce mare companie din energie care investeşte miliarde de euro va spune «Da, aţi discutat azi, pe 3 decembrie, aţi adoptat-o pe 7 decembrie şi pe 1 ianuarie mă puneţi să îmi fac tot planul de afaceri pe nişte reguli pe care le luaţi peste noapte»", a afirmat Ponta.
În programul de guvernare este propusă “regândirea sistemului de redevenţe şi a taxelor de exploatare a resurselor în acord cu prevederile comunitare”. “Avem în vedere elaborarea unui pachet de măsuri, inclusiv fiscale – în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, privind redevenţele şi reglementarea pentru sectorul petrol, gaze naturale si energie electrică”, arată documentul citat.
De altfel, în ultimii ani s-a discutat de mai multe ori despre modificarea redevenţelor minerale. În cazul petrolului şi al gazelor naturale redevenţele au fost îngheţate la nivelul din 2004 pentru o perioadă de 10 ani prin legea 500/2004 privind privatizarea Petrom. Menţinerea redevenţelor a fost o condiţie a tranzacţiei dintre statul român, reprezentat de guvernul condus de Adrian Năstase, şi compania austriacă OMV.
În timpul guvernării Boc, în 2011, a fost iniţiat un proiect de modificare a redevenţelor minerale, abandonat ulterior fără explicaţii. Guvernul Ponta nu a prezentat public niciun proiect în acest scop, aşa cum dăduse asigurări când era în opoziţie.
Cum sunt taxate producţia de petrol şi gaze?
Într-un ghid referitor la taxarea petrolului şi gazelor, KPMG arată că redevenţele pentru ţiţei sunt de 3,5% pentru o producţie trimestrială sub 10.000 de tone în respectivul zăcământ, 5% pentru 10.000 – 20.000 de tone, 7% pentru 20.000 – 100.000 de tone şi 13,5% pentru producţia de peste 100.000 de tone pe trimestru.
La gaze, redevenţa variază de la 3,5% pentru producţia trimestrială de sub 10 milioane de metri cubi la 7,5% între 10 milioane şi 50 de milioane de metri cubi, ajunge la 9% pentru producţia între 50 de milioane şi 200 de milioane de metri cubi şi atinge 13,5% pentru producţia de peste 200 de milioane de metri cubi.
O redevenţă de 10% se aplică asupra venitului brut obţinut din transportul şi tranzitul petrolului prin sistemele naţionale de transport de petrol, precum şi asupra venitului brut obţinut din operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea statului.
De asemenea, o redevenţă de 3% se plăteşte pentru venitul brut obţinut din înmagazinarea subterană a gazelor naturale.
Totodată KPMG arată că există mai multe instrumente privind suprataxarea companiilor din domeniu.
În primul rând, este vorba despre impozitul pe monopol datorat de operatorii de transport şi distribuţie de energie electrică şi gaze naturale, autorizaţi de ANRE. Acest impozit se aplică pe fiecare MWh pentru care se facturează serviciile de transport şi distribuţie de energie electrică şi gaze naturale şi variază între 0,1 şi 0,85 lei/MWh.
Suprataxarea se aplică veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale. Acest impozit este aplicabil companiilor care desfăşoară efectiv atât activităţi de extracţie cât şi activităţi de vânzare a gazelor extrase din România (incluzând teritoriul naţional şi apele asupra cărora România îşi exercită drepturi suverane).
Totodată, la începutul acestui an a fost instituit un alt impozit de 60% din veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, din care se deduc redevenţele aferente acestor venituri, precum şi investiţiile în segmentul upstream. Deducerea investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 30% din veniturile suplimentare.
Un alt impozit din sector este cel de 0,5% aplicat veniturilor obţinute de companiile care obţin venituri din exploatarea petrolului brut. Baza impozabilă este determinată în funcţie de anumite formule.