Tarife mai mari și fluctuante, prețuri speciale pentru șoferii cu multe daune la activ, tarif de referință, limite mai mari de despăgubire. Acestea sunt doar câteva dintre schimbările majore care vor afecta cei aproximativ 5,5 milioane de șoferi din România. Cel mai probabil, toate aceste modificări vor intra în vigoare pe parcursul lunii viitoare.
Pe 19 mai, dacă Guvernul nu decide altfel, la presiunea organizațiilor trasportatorilor profesioniști, expiră perioada cu tarife maxime la RCA, stabilite prin lege. Cu această ocazie, aproape toți actorii pieței, de la firme de asigurare și brokeri, la Autoritatea de Supraveghere Financiară și unele organizații ale transportatorilor și ale service-urilor, sunt de acord că Ordonanța de Urgență nr. 54/2016, care reglementează astăzi piața RCA, trebuie înlocuită cu o lege ordinară.
Această lege există deja și a fost votată de Senat încă de anul trecut. Recent, au fost reluate discuțiile și în comisiile care se vor ocupa de actul normativ în Camera Deputaților: Comisia de Buget Finanțe, Comisia de Transporturi, Comisia de Industrii. Amendamentele parlamentarilor precum și cele ale organizațiilor și actorilor din piață au fost deja incluse într-un document de peste 300 de pagini care a fost distribuit aleșilor. Cel mai probabil, până la finele lunii mai, vom avea și o nouă lege RCA, ne-au explicat mai mulți deputați din comisiile de specialitate.
Tarif de referință în loc de tarif maxim impus prin lege
Unele dintre articolele actului normativ și amendamentele cu șanse de a fi acceptate nu fac decât să repare greșelile comise în OUG nr. 54/2016 (cum ar fi posibilitatea de a suspenda RCA sau aceea de a cumpăra RCA pe orice perioadă de la o lună – la un), însă cele mai multe prevederi aduc schimbări importante pentru șoferi.
În primul rând, dispare tariful maxim pentru RCA și apare tariful de referință, care va fi calculat de Biroul Asigurătorilor Auto din România (BAAR), cunoscut și ca Biroul Carte Verde, și el un organism cu sarcini mult sporite în noul context legislativ. În jurul acestui tarif există, în prezent, mai multe discuții. Firmele de asigurare ar vrea ca el să funcționeze ca un reper, pe modelul dobânzii de referință a BNR, și să fie calculat doar ca primă de risc. Mai concret, asigurătorii consideră că tariful de referință trebuie să arate cât trebuie să fie prima în așa fel încât să poată fi acoperite eventualele daune. Fără costuri administrative și de altă natură.
Pe de altă parte, organizațiile service-urilor, o parte a brokerilor precum și oameni din ASF consideră că BAAR ar trebui să calculeze un nivel mediu de primă pentru fiecare segment de șoferi, iar acea primă să fie un tarif comercial, cu toate costurile incluse. În acest sens, Patronatul Brokerilor din România (PRBAR) a propus și un amendament în care vine cu o formulă de calcul. În această formulă sunt fixate niveluri clare atât pentru cheltuielile firmelor de asigurare cât și pentru profitul pe care ei îl pot obține din vânzarea de RCA. Mai mult, la nivelul ASF există inclusiv un curent de opinie care susține că tariful de referință nu ar trebui să aibă doar un rol strict orientativ. Astfel, firmele de asigurarea ar urma să fie obligate să se mute cu prețurile în jurul acestui tarif și în cadrul unui interval procentual impus prin normă. De exemplu, ASF ar putea spune că tariful pentru RCA al fiecărei companii nu poate depăși cu mai mult de 20% tariful de referință.
Totuși, această ultimă variantă este mai puțin probabil să devină literă de lege. Se va merge, cel mai probabil, pe varianta unui tarif comercial orientativ care să funcționeze ca reper al pieței.
Tarife speciale pentru șoferii „răi“
Într-un mod special vor fi tratați șoferii cu multe daune, care sunt refuzați de asigurători sau care ar trebui să achite sume prohibitive pentru RCA. Tariful lor va fi calculat tot de BAAR, însă pe alte criterii. Practic, clienții cu multe daune la activ vor fi repartizați către toți jucătorii din piața RCA, în funcție de cota de piață a fiecărui jucător.
Diferența între ce se dorește să fie în România și ceea ce există în alte țări este că la noi nu se discută despre clienți neasigurabili (ca în Austria, Belgia, Norvegia sau Statele Unite), ci despre clienți cu grad ridicat de risc, având în vedere că legea locală nu permite firmelor de asigurare să refuze clienți. Această diferență este și motivul pentru care, la noi, o astfel de formulă va fi mai greu de aplicat. În celelalte țări se produce doar repartizarea către asigurători a clienților neasigurabili. Tariful plătit de acest clienți este stabilit de fiecare asigurător în parte.
În România, acest tarif va fi, într-o formă sau alta prestabilit, deci tot plafonat. Prim vicepreședintele ASF, Cornel Coca Constantinescu, a explicat cum va funcționa sistemul. „Dacă un asigurător are 10% din clienţii cu risc scăzut şi mediu este normal să aibă şi 10% din clienţii cu risc ridicat, de aceea am propus distribuția clienților cu risc ridicat în funcție de cota de piaţă a asigurătorilor pe RCA“, spune Constantinescu.
Potrivit acestuia, în momentul în care un asigurat primește de la o companie de asigurări o ofertă de preț mai mare decât un prag tarifar stabilit de BAAR, respectivul asigurat va merge și va solicita o ofertă de la alți doi asigurători, iar dacă și cei doi vor oferta un preț peste pragul calculat de Biroul Asigurătorilor Auto, va merge la Biroul cu solicitarea de a determina un tarif în funcție de risc. „În mod categoric tariful stabilit de BAAR va fi mult mai mic decât ofertele primite de la cei trei asiguratori. Dupa ce va stabili tariful RCA pentru clientul respectiv BAAR-ul va repartiza clientul in functie de cota de piata pe RCA a asiguratorilor“, a explicat oficialul ASF în fața comisiei de bget din Camera Deputaților.
După cum a mai arătat Capital, singura categorie de șoferi care va avea de profitat în urma eliminării tarifelor maxime pentru RCA este cea cu vârsta de peste 60 de ani. După revenirea la piața liberă, prețurile pentru ei vor fi, cel mai probabil mai mici. Astăzi, de exemplu, un şofer cu vârsta de 34 de ani, din Bucureşti, care conduce un automobil cu o capacitate cilndrică de 1,6 litri, plăteşte minimum 712 lei pe an şi maximum 784 de lei, după cum arată calculatorele brokerilor. Acelaşi şofer plătea, înainte de plafonare, în jur de 1.100 de lei, situaţie la care este foarte probabil să revină şi după expirarea perioadei cu tarife plafonate.
În cazul tinerilor sub 27 de ani, situaţia este chiar mai clară. Înainte de plafonare, ei plăteau până la 2.200 de lei, în cazul unui automobil cu cilindree de 1.600 cm cubi, iar astăzi plătesc maximum 1.166 lei.
