Românii au scos din buzunar, de la 1 aprilie 2014 până astăzi, circa 1,5 miliarde de euro pentru drumuri și autostrăzi pe care țara noastră nu le are. Banii au fost colectați din rovinietă și acciza de 7 eurocenți/litru de carburant. Cu toate acestea, colosala sumă de aproximativ 1,5 miliarde de euro nu este suficientă pentru reprezentanții statului, care sunt hotărâți să introducă o nouă taxă. Prima autostradă din România pentru care șoferii vor fi taxați este A1, București-Pitești. Taxe se va aplica după ce șoseaua cu patru benzi, cu o lungime de aproximativ 110 km, va suporta reparații capitale. Următoarea pe lista oficialilor Ministerului Transporturilor este autostrada București-Constanța, românii fiind nevoiți să-și suplimenteze bugetul pentru un concediu pe litoralul românesc, începând din vara anului 2018, cu suma aferentă taxei de autostradă.

Bucureşti-Piteşti, reparată cu bani privaţi

Taxarea șoferilor pe autostrăzile Bucureşti-Piteşti (A1) şi Bucureşti-Constanţa (A2) va fi introdusă după finalizarea lucrărilor de reabilitare, ne-au confirmat surse din cadrul Ministerului Transporturilor. Lucrările de întreținere a celor două autostrăzi sunt parte a unui proiect de concesiune care include și construcția centurii de Sud a Capitalei, proiect care va fi bătut în cuie până la finele acestui an. Mai exact, concesionarul repară autostrăzile A1 și A2, taxează participanții la trafic, vin banii și apoi începe să construiască centura de Sud a Bucureștiului. Pentru a nu bulversa traficul pe cele două șosele cu patru benzi, prima autostradă care va intra în reparații capitale din bani privați este București-Pitești. Reparațiile capitale pentru cele două autostrăzi sunt estimate la circa 200 milioane de euro.

800 milioane de euro/an, colectaţi pentru drumuri

Cei mai mulți bani pentru autostrăzi și drumuri naționale au început să fie colectați începând cu data de 1 aprilie 2014 din plata accizei de 7 eurocenţi pe carburanţi. După un an de la impunerea acestei taxe, Ministerul Finanțelor raporta o colectare de circa 2,8 miliarde de lei (aproximativ 630 milioane de euro). Tot pentru drumuri și autostrăzi, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) obţine anual aproximativ 250 milioane de euro din roviniete. Un calcul simplu arată că în perioada 1 aprilie 2014-31 decembrie 2015, Ministerul Finanțelor a strâns peste un miliard de euro din plata accizei de 7 eurocenţi pe carburanţi, iar Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a colectat de circa 440 milioane de euro din rovinietă. Cu 1,44 miliarde de euro s-ar fi construit 288 km de autostradă la câmpie, ţinând cont de preţul mediu pe kilometrul de autostradă construit la noi.
Ultimii doi ani au fost cei mai slabi la acest capitol. În 2014, s-a tăiat panglica pentru 50 km de autostradă, anul trecut, 47 de kilometri au fost deschisi circulației, iar 22 de km închiși pentru reparații la nici un an de la tăierea panglicii.

Și taxă, și rovinietă

Fosta conducerea a companiei ne-a comunicat în anii anteriori că înainte de introducerea taxării pe rețeaua de autostrăzi vor exista discuții prealabile cu reprezentanții Comisiei Europene, întrucât rovinieta ar trebuie eliminată. Doar că reprezentanții CNADNR au o altă poziție: banii care urmează să fie colectați din taxa de autostradă vor fi folosiți la întreținerea acestora, astfel că este nevoie de o sursă de venit pentru modernizarea și întreținerea rețelei de drumuri naționale. Cert este căpotrivit tratatului de aderare la Uniunea Europeană, rovinieta poate fi păstrată doar până la taxarea autostrăzilor. În prezent, oficialii guvernamentali par să nu cunoască nici măcar ei modul în care ar putea fi aplicate noile taxe pe autostrăzile București-Pitești și București-Constanța. Guvernul de la București așteaptă ca UE să facă lumină în acest caz și să decidă dacă șoferii vor trebui să plătească taxa de autostradă, rovinietă și acciză pentru drumuri și autostrăzi. În cazul în care Comisia Europeană aprobă introducerea taxei de autostradă peste actuala rovinietă, România devine caz unic în Europa.

Acest articol a fost publicat în numărul 2 al revistei Capital, din 11-17 ianuarie 2016