Legea offshore, care odată promulgată va da semnalul demarării investiției în exploatarea gazelor din Marea Neagră, s-a împotmolit. Trebuie votată în plen săptămâna aceasta, dar nu are o formă finală. Nu este gata importantul raport al Comisiei de Industrii și Servicii din Camera Deputaților, fiindcă reprezentanții statului și ai firmelor cu concesiuni în Marea Neagră mai au să se pună de acord cu unele aspecte. Dacă nu vor reuși să ajungă la un compromis, iar legea nu va intra la vot în plen, atunci va fi amânată până în octombrie, după vacanța parlamentară, cu riscul ca firmele să își regândească planul de investiții în România. De precizat, consorțiul Exxon – Petrom care a investit până acum 1,5 miliarde de dolari în explorare, a anunțat că urmează să ia decizia finală de investiție în a doua parte a acestui an. Black Sea Oil&Gas, care a investit 200 de milioane de dolari, are decizia de investiție ca și luată, însă așteaptă legea offshore. 

Dispute aprige

Unde nu se înțeleg petroliștii cu politicienii? Majoritatea membrilor Comisiei ar vrea ca actualul regim de redevențe petroliere să fie menținut, adică zăcămintele din mare să fie taxate la fel ca cele de uscat, iar companiile care vor să extragă gaze din Marea Neagră să plătească impozitul de 60-85% pe veniturile suplimentare rezultate din dereglementarea prețurilor la gaze naturale și pe cel de 0,5% pe veniturile din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele, în cazul de față cele de petrol. Firmele spun că extracția gazelor din mare este mult mai costisitoare decât pe uscat și că, normal, regimul de taxare ar trebui să fie mai prietenos în offshore. Un alt punct-fierbinte al negocierilor se referă la obligativitatea titularilor de acorduri petroliere offshore să achiziționeze bunuri, servicii și lucrări de la companii înregistrate în România al căror capital să fie deținut în proporție de peste 25% de persoane fizice și juridice române.

„De ce acesta este un lucru rău? Ce este rău în a obliga sau a cere unui investitor să creeze forţă de muncă, să folosească mână de lucru românească? Acest lucru se practică în toată lumea, vă spun că am umblat în toată lumea şi peste tot e la fel. Fiecare stat încearcă să-şi protejeze forţa de lucru. De ce să vină altcineva când sunt atâţia oameni fără serviciu?“, a declarat președintele autorității de reglementare offshore ACROPO, Gheorghe Constantin, în cadrul dezbaterii Capital Piața Energiei: Oportunități vs. Provocări.

 

El a mai spus că aceste proiecte pot atrage înapoi în ţară specialiştii români plecaţi peste hotare în industria petrolului offshore. Totodată, întrebat dacă există firme româneşti care să deţină utilajele de care au nevoie petroliştii din Marea Neagră, care să foreze la mare adâncime, Constantin Gheorghe a spus că nu, dar „dacă va începe această zonă să se dezvolte, aşa cum se preconizează, de la anul, pot apărea una-două companii româneşti care să investească în cumpărarea de platforme semi-submersibile sau nave de foraj“. În replică, reprezentanții companiilor petroliere au arătat în Comisia de Industrii din cadrul Camerei Deputaților că măsura nu doar că riscă să încalce legislația europeană, fiind discriminatorie din acest punct de vedere, dar vine în contradicție și cu legea achizițiilor publice și cu cea a achizițiilor sectoriale, cerând să se acorde cel puțin derogare de la cele două legi menționate. 

Însemnătatea proiectului

Președintele ACROPO a spus că foarte importantă este derularea operaţiunilor petroliere offshore în deplin acord cu normele de securitate, pentru a nu se repeta tragedia din Golful Mexic, mai ales având în vedere că Marea Neagră este una închisă, iar orice scurgere de hidrocarburi poate avea consecinţe dezastruoase. În Marea Neagră, pe concesiunile deja acordate, există rezerve de gaze de circa 200 de miliarde de metri cubi, potrivit estimărilor ANRM. Un studiu realizat recent de compania Deloitte arată că beneficiul pentru România a proiectului Marea Neagră ar putea ajunge la 40 de miliarde de dolari, din care 26 de miliarde înseamnă contribuţie la bugetul de stat. Reprezentanții Deloitte ne-au precizat că au ajuns la acest procent având în vedere declinului producţiei onshore, creşterea consumului intern şi barierele tehnice şi comerciale în privinţa cantităţilor care pot fi exportate. Dar, mai întâi, firmele trebuie să știe că au climat legislativ și prietenos.

„Vorbim despre comercializarea unei mărfi pentru care operatorii nu au luat o decizie finală de investiţie. Fără un cadru fiscal stabil vă pot spune că aceşti operatori nu îşi vor asuma riscul acestor investiţii offshore, pentru că există riscul să nu găseşti nimic acolo. Riscul mare al recuperării investiţiei are nevoie de predictibiltate“, a subliniat Sorin Elisei, manager Deloitte Consultanţă, în cadrul Conferinţei Capital. Evenimentul „Piața Energiei: Oportunități vs Provocări“ s-a desfășurat luni, 18 iunie, la Hotel Domenii Plaza. Mulțumim pe această cale partenerilor: Romgaz SA, e-Distribuție Muntenia, Nuclearelectrica, Tinmar Energy și Hidroelectrica SA