Gangul ceasornicarilor, aşa cum era cunoscut în zona centrală pasajul care face trecerea spre piaţa de legume din municipiu, nu mai are decât un singur atelier, deşi până în 1989 erau trei astfel de ateliere de reparat ceasuri, toate căutate pentru priceperea meşterilor ceasornicari.
Un alt atelier a funcţionat în magazinul Cozia, iar ceasornicarii care mai sunt azi în Râmnicu Vâlcea au aproape 70 de ani şi se zbat să supravieţuiască.
"Dacă imediat după 1990 mai erau oameni care avea ceasuri mecanice, din acelea ruseşti, după 1997 totul s-a schimbat brusc. Nu se mai poartă ceasuri mecanice, nu mai vorbesc de cele deşteptătoare. Occidentul a adus tot felul de minuni, kitsch-uri electronice, deloc calitative. Asta e, ne adaptăm, chiriile sunt mari, cred că meseria va dispărea complet în următorii ani", spune Vasile Cucu, printre ultimii doi ceasornicari din Râmnicu Vâlcea.
Dacă până în 1990, fiecare cartier avea cel puţin o sifonărie, unde în preajma sărbătorilor cozile rivalizau cu cele de la magazinele alimentare, astăzi în Râmnicu Vâlcea mai este una singură şi aceea în curs de închidere.
Singurele care au reuşit să supravieţuiască tranziţiei au fost atelierele de cizmărie şi cele de croitorie, primele fiind numai patru în tot oraşul, iar cele de croitorie înmulţindu-se însă.
Atelierele de depanare radio-tv au rămas, dar în mare parte şi-au diversificat activitatea, vânzând produse second-hand sau telecomenzi universale. Printre meseriile care au mai rămas însă şi după sute de ani se află cea de potcovar, unde un ultim atelier funcţionează în comuna Racoviţa.
Noile magazine de feronerie, dar mai ales mall-urile au îngropat în timp aceste meserii, despre care generaţiile viitoare vor afla că au existat doar din cărţi.AGERPRES
