Octavian Popescu, Partener în cadrul Mușat & Asociații, consilier al Baroului București
Prin Legea nr. 17/2017 s-a urmărit să se aprobe OUG nr. 1/2016, necesară pentru alinierea la decizia Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă (CPC).
Totuşi, în mod neuzual, prin legea de aprobare au fost introduse şi anumite modificări ce exced practic ordonanţei pe care a aprobat-o, cum este şi cazul modificărilor art. 641 din CPC. Scopul şi necesitatea acestora nu a fost făcut public de către legiuitor, în expunerea de motive a legii neexistând referiri concrete la raţiunile care au stat la baza modificărilor intervenite prin legea de aprobare, modificări care nu se regăseau în OUG nr. 1/2016. Expunerea de motive a legii se limitează doar la necesitatea adoptări ordonanței amintite.
Discuţiile specifice în privinţa acestui nou act normativ au fost generate de noua formulare a prevederilor art. 641 CPC, care prevede că „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. (…)“. Problema principală cu privire la care s-a căutat un răspuns a fost aceea de a şti dacă noua formulare a textului impune sau nu o condiţie suplimentară pentru a se recunoaşte caracterul de titlu executoriu unui înscris sub semnătură privată (adică şi unui contract de credit/împrumut bancar) în sensul înregistrării acestuia într-un registru public.
Contractele de credit nu intră sub incidența legii
Modificarea adusă de Legea nr. 17/2016 nu afectează caracterul de titlu executoriu recunoscut de lege contractului de credit, prin instituirea unei condiţii suplimentare, care nu este prevăzută de OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, şi anume aceea că înscrisul care constituie titlu executoriu să fie înregistrat într-un registru public.
Contractele de credit beneficiază deja o reglementare specială care, potrivit regulilor şi principiilor de drept, se va aplică întotdeauna cu prioritate. Această reglementare specială, cuprinsă în OUG nr. 99/2006 nu afectează contractele de credit bancar şi nici executările silite demarate în temeiul acestora (indiferent după cum avem de a face cu contracte de credit de consum, credit ipotecar, credit garantat cu garanţii personale etc.). Niciuna dintre aceste categorii de înscrisuri, care constituie titluri executorii, nu sunt afectate în mod direct sub aspectul recunoaşterii caracterului de titlu executoriu.
Astfel, în momentul de faţă, pentru a se putea pune în executare un contract de credit bancar, nu este necesară cerinţa înscrierii acestuia într-un registru special, o astfel de condiţie nefiind prevăzută de normele speciale incidente în domeniul bancar. În măsura în care, pe viitor, legiuitorul va considera necesar ca toate contractele de credit să fie înscrise în vreun registru public pentru a fi menţinut caracterul acestora de titlu executoriu va trebui să opereze modificări corespunzătoare în cuprinsul OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
În plus, din perspectiva necesităţii existenţei unei reglementări unitare şi armonioase cu întreg cadrul legislativ aplicabil, o astfel de modificare legislativă ar trebui să privească mai multe dispoziţii normative, iar nu doar textul de lege care conferă caracter de titlu executoriu contractelor de credit. Aceasta întrucât, în momentul de faţă, legislaţia specifică în materie bancară impune instituţiilor de credit, printre altele, obligaţia de a păstra confidenţialitatea asupra tuturor datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată.
Ce se întâmplă în cazul executărilor silite?
Există totuşi anumite modificări pe care Legea nr. 17/2017 le aduce în domeniul executării silite şi deci, implicit, şi în cazul executării silite desfăşurate de către instituţiile bancare în temeiul contractelor de credit, cum ar fi în cazul prorogării competenţei executorului judecătoresc, însă acestea nu vizează în mod direct şi specific executarea silită desfăşurată în temeiul contractelor de credit şi nici nu creează un impact major din perspectiva activităţii instituţiilor bancare.
În orice caz, chiar şi aceste modificări, care aşa cum am arătat, nu afectează caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit, se vor aplică numai proceselor şi executărilor silite pornite după dată intrării în vigoare a modificării legislative, având în vedere principiile de aplicare în timp a dispoziţiilor de procedura.
