Privatizarea celui mai mare transportator de marfă pe sectorul feroviar cu afaceri de aproape un miliard de lei ține capul de afiș și acum, după 7 luni după ce a eșuat. Deși, existau indicii clare, încă de la început, că vânzarea CFR Marfă va fi o nouă telenovelă a Guvernului Ponta, toți cei care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Transportului, inclusiv premierul, care a asigurat interimatul după demisia liberalului Relu Fenechiu, au contribuit la ea. Cum s-au desfășurat evenimentele pe scurt:

2008 – Ministrul transporturilor de atunci, Ludovic Orban, declara că speră să obțină un miliard de euro din privatizarea CFR Marfă.

2012 – România își ia angajamentul față de FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială să încheie privatizarea CFR Marfă până în 20 iunie 2013.

Ianuarie 2013 – Relu Fenechiu declara că va încerca să convingă FMI să nu privatizăm CFR Marfă sau cel puțin nu pachetul majoritar.

Februarie 2013 – Guvernul aprobă Hotărârea de Guvern privind vânzarea pachetului majoritar al CFR Marfă, după ce proiectul de act normativ primește avizul CSAT.

Aprilie 2013 Se publică anunțul de licitație. Relu Fenechiu anunță că sunt multe companii interesate.

8-15 Mai 2013 Se depun doar trei oferte, dar niciuna nu îndeplinește condițiile impuse de statul român. Companiile care au depus documentația au fost: OmniTRAX, Grup Feroviar Roman (GFR) și asocierea dintre Transferoviar Grup (TFG) și Donau-Finanz (Austria). Ulterior, statul modifică criteriile, iar până la termenul limită se înscriu în cursă aceleași companii.

6 iunie – 19 iunie 2013 OmniTRAX iese din cursa privatizării din cauza nedepunerii documentației, iar cu o zi înainte de depunerea ofertei finale se retrage din cursă și TFG.

20 iunie 2013 GFR este singurul ofertant cu o sumă de 202 mil. euro, angajându-se totodată să investească alte 900 mil. lei în companie, dar reprezentanții GFR au propus plata în tranșe. După negocieri de câteva ore, ministrul Fenechiu anunță că CFR Marfă va fi privatizată, reușind să-l convingă pe Gruia Stoica, proprietarul grupului să achite toți banii.

12 iulie 2013 Relu Fenechiu a fost revocat din funcția de ministru al transporturilor, după ce a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare. Victor Ponta devine ministru interimar al  transporturilor, fiind așteptat să fie cel care semnează contractul de privatizare.

22 iulie 2013 Președintele Traian Băsescu atrage atenția Guvernului asupra faptului că există semnale privind incapacitatea investitorilor de a achita cei 200 mil. euro statului român.

23-31 iulie 2013 Victor Ponta asigură că nu există nereguli în privatizarea CFR Marfă, după ce în presă au apărut informații referitoare la audierea lui Gruia Stoica de către DIICOT într-un dosar din 2006, privind vânzarea Transbordare Vagoane Marfă. Ponta nu vrea să-și aume răspunderea pentru procesul de privatizare și cere avizul CSAT. Începe un “război” al declarațiilor între cele două palate.

2 august 2013 CSAT se întrunește și discută despre privatizarea CFR Marfă, conform unui comunicat al Administrației Prezidențiale, care amintește că strategia de privatizare a fost avizată la începutul anului.

14 august 2013 Este aprobată o nouă Hotărâre de Guvern, în care sunt cuprinse 5 condiții pentru transferului dreptului de proprietate, printre care avizul Consiliului Concurenței și obținerea unui aviz din partea finanțatorilor (creditorilor) CFR Marfă.

26 august 2013 Ramona Mănescu devine ministru al transporturilor, iar Victor Ponta care i-a predat instituția îi solicit să încheie de urgență contractual de privatizare, iar dacă Gruia Stoica nu aduce banii în termenul prevăzut (până pe 14 octombrie 2013), compania va rămâne la stat, urmând ca privatizarea să fie reluată.

2 septembrie 2013 Este semnat contractul de privatizare, dar nu de către ministrul Ramona Mănescu, ci de către secretarul de stat Cristian Ghibu (omul de casă al fostului ministru Rele Fenechiu) care deține și funcția de președinte al Comisiei de privatizare.

24 septembrie 2013 Consiliul Concurenței anunță că a fost notificat de către GFR asupra tranzacției, dar documentația este incompletă, iar termenul pentru analizarea unui astfel de dosar durează, în medie, 5 luni, depășind termenul impus în HG.

3 octombrie 2013 Investitorul achită circa 20 mil. euro într-un cont escrow, condiție impusă prin contract, urmând ca restul de 170 mil. euro să fie achitate până pe 13 octombrie.

7 octombrie 2013 Ministerul Transporturilor publică pe site-ul propriu un proiect de HG în dezbatare publică prin care solicit amânarea termenului pâmă la 20 decembrie 2013, însă Guvernul nu aprobă proiectul.
 

14 octombrie – Privatizarea eșuează nefiind îndeplinite două dintre condițiile suspensive: avizul Consiliului Concurenței și acordul finanțatorilor. 

Ce a urmat

Mușat și Asociații, consultat juridic al Ministerului Transporturilor în această privatizare, semnalează că nu au fost îndeplinite 2 condiții, astfel că statul nu poate executa scrisoarea de garanție în valoare de 10 mil. euro. GFR solicită Ministerului în repetate rânduri returnarea scrisorii de garanție.

16 octombrie 2013 – Cristian Ghibu este delegat să semneze documentele pentru deblocarea garanției și finalizarea privatizării.

28 ianuarie 2014 – DIICOT solicit ministerului, condus de Ramona Mănescu, să comunice dacă garanția a fost restituită GFR, în caz contrar să o depună într-un cont al Trezoriei la dispoziția DIICOT.

Conform unui raport al Corpului de control al ministrului transporturilor, dezvăluit opiniei publice de investigațiimedia.ro, de la acest moment și până pe 21 martie (termenul de valabilitate al scrisorii de garanție) a fost o întreagă bâjbăială în soluționarea cauzei.

6 februarie – Ramona Mănescu cere Comisiei de privatizare să răspundă DIICOT până pe 12 februarie, iar șeful Comisiei, Cristian Ghibu, demisionează din funcție cu o zi înainte de termen (11 februarie).

5 martie 2014 – Dan Șova preia funcția de ministru și solicită Direcțiilor cu atribuții din MT să rezolve situația, însă autorii raportului arată cum mai mulți funcționari ai ministerului și-au cerut unii altora de mai multe ori opinii care fuseseră transmise și cunoscute de toți cei implicati. În document apar tergiversări grosolane, dar și informații false.

Tot ce trebuia să facă Ministerul Transporturilor, condus de Dan Șova la acea dată, era să se asigure că, până în 21 martie, o coala de hârtie A4, semnată și ștampilată de șefii din minister, ajunge în Austria, la Raiffeisen, prin intermediul Eximbank. Ministerul trebuia să informeze banca despre faptul că GFR se află într-una dintre situațiile indicate în contract ca temei de anulare din vina cumpărătorului.

Este desemnat, prin ordin al ministrului din data de 17 martie, secretarul de stat Marian Buică să se ocupe să să răspundă de semnarea documentelor privind garanția pentru CFR Marfă, însă pe 18 martie este demis din funcție de premierul Victor Ponta. Abia pe data de 20 martie, cu o zi înainte de termen, angajații instituției reușesc să formuleze o scrisoare către Eximbank, prin care să solicite Raiffeisen Austria executarea scrisorii, însă se dovedește a fi prea târziu.

„EximBank a urmat întocmai instrucțiunile de executare a garanției, cu maximă diligenta, operativitate și în timp real, fiind vorba de aproximativ două ore între momentul primirii solicitării de la Ministerul Transporturilor și punerea ei în practică, interval care a determinat inclusiv prelungirea programului de lucru al băncii și mobilizarea unor resurse specifice. Subliniem faptul că EximBank a folosit cele mai rapide mijloace de comunicare și transmitere documente pe care le are la dispoziție pentru punerea în executare a instrucțiunii Ministerului Transporturilor. Cele precizate sunt confirmate și de raportul de control care concluzionează la pagina 27 că „beneficiarul (MT) nu a transmis solicitarea de plată în termen util către EximBank“, ne-au transmis reprezentanții Eximbank.