Încălzirea globală este fenomenul care acum nu este conștientizat îndeajuns și pe care nu îl putem controla. Va fi, însă, necesar să ne obișnuim cu efectele generate de aceasta. Efecte pe care le simțim din ce în ce mai mult, dar care se pot transforma în marea oportunitate a României în ceea ce privește turismul. Atunci când temperaturile verii vor fi insuportabile pe coastele Greciei, la noi va fi tocmai plăcut pentru plajă sau înot. Este adevărat că vecinii bulgari ne-­au luat­-o înainte, sunt mai organizați și au rezultate mai bune, dar mai este destul timp pentru a recupera.

Eforturile de îndiguire pe care la facem astăzi pentru a proteja plajele se vor dovedi fără rezultate având în vedere faptul că nivelul mării va crește, furtunile vor fi mai puternice, mai dese și cu o durată mai mare. Plajele plutitoare rezolvă problema pentru că nu depind de nivelul mării, dar va trebui să adăugăm și alte facilități, care probabil vor avea un cost mai ridicat, pentru a face din litoralul românesc o atracție. Dacă nu vom cheltui mai mult și în conformitate cu o strategie coerentă, nu putem avea pretenția să atragem turiști pe termen lung.
Până să putem profita de oportunitățile date de încălzirea globală, uităm că există și oportunități pe care nu le exploatăm îndeajuns. În 1901, Alexandru Vlahuță publica „România pitorească“. Cei mai sceptici dintre noi, care cred că lucrurile nu mai stau la fel, ar fi bine să citească de mai multe ori acest text. Indiferent ce am făcut până astăzi, țara a rămas frumoasă, chiar dacă unele din experiențele de atunci nu mai pot fi repetate.

Există stațiuni care, încă din vremea romanilor, erau cunoscute pentru apele miraculoase. Ceea ce era cunoscut pentru romani, românii aproape ignoră acum, iar străinii nu au aflat deloc. Ca aceste stațiuni mai sunt zeci, mai vechi sau mai noi, care așteaptă să fie resuscitate și să fie repuse în valoare. Acestea ar putea ajuta turismul balnear să însemne ceva în produsul intern brut și să intre în statistica de export, la o categorie care s­ar putea numi „export de sănătate“. Apele termale se scurg fără a ajuta oamenii în nevoie, fără a ajuta comunitățile locale să prospere, fără a ne ajuta pe noi toți, iar pe râurile noastre curg bani care reprezintă doar pierderi.

Vacanțe la țară

Satele noastre, în special cele din Transilvania, și-­au păstrat farmecul de odinioară și pot fi vizitate de europeni nostalgici, care doresc o întoarcere în timp. Dacă șederea este condimentată cu munca câmpului și cu întreaga atmosferă sătească, vizitatorul va fi mulțumit și va reveni împreună cu prietenii lui. Pensiunile familiare în care se produc majoritatea alimentelor oferite turiștilor sunt și vor fi la mare căutare, la fel drumețiile pe jos, călare sau pe bicicletă, în natura înconjurătoare. România este unul din puținele locuri din Europa unde se mai pot observa urși bruni în sălbăticie. Astfel de imagini, imortalizate de turiști străini și afișate în rețelele de socializare pot deveni reclamă gratuită. Cele mai mari pericole pentru acest tip de turism sunt autoritățile locale care, din zelul de a face bani, pot distruge fundamentul și esența satului sau fundamentul și esența serviciilor care sunt căutate de turiști, nefăcând nimic pentru ca pădurile să nu dispară.

Turism medical

Avem o școală de medicină apreciată, în fiecare an un nou val de medici termină rezidențiatul și, în conformitate cu statisticile actuale, dacă nu au plecat încă, doresc să plece spre o viață mai bună. Mediul privat a înțeles că serviciile medicale de calitate, la un preț competitiv, depășesc granițele țării, aducând un flux constant de pacienți care poate duce spre profit. Pacienții, după ce­-și recapătă sănătatea, se întorc pentru a profita de ea. Serviciile stomatologice sunt mai ieftine la noi, calitatea lor fiind aproape de nivelul de peste hotare. Încă un potențial care, dacă ar fi exploatat, ar putea aduce banii pe care îi dorim în turismul românesc.

Unul dintre principiile de bază ale teoriei liberale, „indivizii sunt cei mai buni judecători ai interesului propriu, iar urmărirea acestui interes produce o cantitate maximă de bine pentru societate“, poate fi lăsat să acționeze în ceea ce privește turismul. Pentru a da un impuls dezvoltării, un ajutor poate veni și din partea statului, deși până acum  a demonstrat, prin toate instituțiile sale, centrale și locale, că nu poate decât să cheltuiască sume uriașe pe o infrastructură nefolositoare. Acoperirea nerealizărilor cu „frunza“ turistică și lansarea de invitații „la grădină“ nu ne ajută. Mai folositoare ar fi repararea drumurilor și construirea de autostrăzi.