Nu sunt călăreţii Apocalipsei, dar sunt semne care pot prevesti furtuna financiară. Pot fi şi etape ale unui trend descendent pe activele de risc nu este exclus să fi fost inaugurat în aceste săptămâni. Publicaţia britanică The Teleghraph enunţă cele opt teme care pot fi repere ale crizei ce va să vie.

Când criza bancară a lovit pieţele globale acum şapte ani, băncile centrale au intervenit ca împrumutători de ultimă instanţă. Dezmăţul creditului din sectorul privat a fost înlocuit de împrumuturile asumate de instituţiile publice, iar tipăririle masive de bani au dat timp economiei să se vindece. Este un răgaz care acum expiră. Din China până în Brazilia, băncile centrale pierd comntrolul asupra aceleiaşi economii pe care au salvat-o în criza financiară precedentă. Este numai o problemă de timp până când Bursele vor intra în colaps sub povara propriei greutăţi şi a aşteptărilor mult prea ridicate.

1. Frânarea Chinei

China a fost salvatoarea economiei lumii din anul 2008 încoace. A lansat un pachet de stimuli fără precedent susţinând un boom al investiţiilor în infrastructură. Cererea vorace pentru mărfuri a sprijinit pe mai departe ţările exportatoare de carburanţi şi materii prime. Aceeaşi economie s-a lovit acum de o stâncă. Avansul economic a ţării a coborât sub 7% pentru prima dată într-un sfert de veac, potrivit datelpor oficiale. Aceasta înseamnă, probabil, că economia este cu mult mai slabă. Intervenţiile masive ale băncii centrale în sensul relaxării monetare şi devalorizării monedei ne arată că sfârşitul de joc se apropie. Primul semnal de alarmă este aprins din piaţa imobiliară. În rezidenţial preţurile au scăzut abrupt după creşteri susţinute. Pentru milioanele de chinezi care au ales să-şi stocheze avuşia în case, vremurile se anunţă a fi de nelinişte.

2. Prăbuşirea din pieţele de mărfuri

Unda de şoc din China s-a transmis direct pe segmentul mărfurilor. Indicele global al Bloomberg ce măsoară evoluţia a 22 de preţuri pe diverse categorii de commodities a căzut până minime nemaivăzute din anul 2000 încoace. Petrolul este cel mai bun barometru al creşterii economice globale, în măsura în care alimentează aproape toate industriile. Acesta a atins minime multianuale succesive în această vară indicând că ceva nu este în regulă în economia lumii. Minereul de fier are şi el cerere în scădere după ce oţelăriile din China au frânat ritmul de alimentare a boom-ului din construcţii. Preţul de referinţă a scăzut la 56 de dolari pe tonă, la mai puţin de jumătate faă de 140 dolari pe tonă în ianuarie 2014.

3. Criza creditului în sectorul minier

Şocul din pieţele de mărfuri s-a reflectat în veniturile companiilor care exploatează resurse. Problema este că miliarde de dolari au fost împrumutate de aceste societăţi pentru noile mine şi exploatări petroliere care erau profitabile numai la preţuri ridicare în pieţele de mărfuri. Sunt zăcămintele care acum aduc pierderi, iar creditele contractate pentru aceste proiecte se dovedesc a fi imposibil de rambursat. Nicăieri aceasta nu se resimte mai acut decât în industria petrolului şi gazului de şist din SUA. Telegraph oferă exemplul bondurilor corporative emise de Chesapeake şi care deja se tranzacţionează cu aproximativ 20% sub valoarea lor nominală. Cum multe împrumuturi vor trebui refinanţate în anii ce vor urma, contagiunea se va extinde rapid.

4. Piesele de domino încep să cadă

Ceea ce până acum susţinea economia globală începe să se dezintegreze. China întoarce trendul. Pieţele emergente care consumau multe bunuri produse în Occident sunt vătămate de devalorizarea propriilor lor monede. Rusia, India, China, Africa de Sud despre care se presupunea că vor prelua ştafeta, sunt în stadii diferite de dezordine. Băncile centrale pierd rapid controlul. Bursele intră în vrie. Investitorii se îngrămădesc spre paradisuri de refugiu precum francul elveţian.

5. Creditul intră în contracţie

Pe măsură ce autorităţile de politică monetară rămân fără muniţie, pieţele de credit vor căuta cu disparare să găsească din nou preţul riscului. O întoarcere sănătoasă după şase ani de stimuli monetari. Este posibil ca după aceşti şase ani de dopping sistemul financiar să nu facă faţă şi să se dovedească vulnerabil la alte rate de dobândă.

6. Şocul pe dobânzi

De aici vine următorul pericol. În SUA şi Marea Britanie de şase ani dobânzile sunt zero, iar acestea ar urma să crească. Investitorii încep cumpărările de dolari şi lire sterline în anticiparea acestor majorări.

7. Bursele mature intră în ajustări masive după a treia cea mai lungă piaţă bull din istorie

Au fost 77 de luni de creştere din martie 2009 încoace Pe Bursele de la Londra şi New York, a treia ca mărime. Prima a dus la marele crah bursier din 1929 care a precedat Marea Criză interbelică, iar a doua a dus la dezintegrarea balonului tehnologic american în anul 2000. Pieţele de acţiuni au beneficiat acum de mărirea bazei monetare de patru ori în cazul Americii unde Fed a urcat bilanţul la 4.000 miliarde dolari de la 800 miliarde dolari în 2008.

8. Piaţa americană supraevaluată

Scăderile au venit într-o piaţă prielnică la New York unde câştigurile raportate la preţuri – indicatorul P/E – ajustate după metoda profesorului Robert Shiller, urcaseră la 27,2, cu 64% peste media istorică de 16,6l Doar în trei cazuri din anul 1882 a fost mai ridicată: în 1929, în 2000 şi în 2007.