Rar îți este dat să întâlnești un om cu o mai multă poftă de viață ca Alin Burcea. Ascultându-l, din start ghicești că ar fi făcut carieră în actorie (o activitate ”de suflet”, cu rădăcini în copilărie) la fel cum a făcut și în business. Până la acest moment. Adolescentul Alin Burcea chiar a învățat să devină actor, chiar și-a pus toate armele actoricești (talentul nativ) la bătăie. Fără echivoc. ”Am picat la proba eliminatorie”, își amintește astăzi antreprenorul. Ca și cum o forță mai presus de el i-a aranjat, într-un fel, destinul. Explicația pare a fi una simplă: drumul lui era musai să se interesecteze cu Paralela 45. Chit că nu exista încă businessul. Nu exista nici măcar numele. Sau cel puțin ideea. Nimic grav, nimic tragic, ceva care să-i știrbească încrederea în sine cu acel moment. Sau ceva care să se pună de-a curmezișul cu firescul realității.

”Tata mi-a zis: Eu nu am probleme, dar fă o facultate. O termini la 22 de ani, după care dai iar la Teatru.”, rememorează Burcea întâmplarea. ”Pentru că, dacă nu intrai la facultate, făceai armata de doi ani”, mai aduce el o scurtă lămurire. Și așa, a intrat la Facultatea de Turism. Dar nici să nu vă imaginați cumva că a renunțat la visul lui. ”Teatrul, actoria.. sau cum vrei să le zici, sunt în sânge”. Încă din primul an de facultate a început să facă show-uri la mare, la munte. Pe oriunde îl trăgea inima. Și-a făcut relații. S-a împrietenit cu actori, cu artiști. ”Veneau la mine (n.r. – șefii de hoteluri) și ziceau: Nu vii să ne faci un show? Actorii o duceau bine,  aveau mâncare, cazare, șpagă, erau respectați”.  Ca să profeseze, și-a luat toate atestatele care se cereau. Cum altfel? Nici atunci nu făceai nimic așa, ”de capul tău”.

O scurtă paranteză

Înainte de a descrie modul în care a trecut de la actorie la turism și antreprenoriat, e necesar să creionăm puțin perioada în care a câștigat primii bani pe muncă cinstită, pe când nici nu împlinise 15 ani. Iată, se întâmpla înainte de facultate. Un alt talent a început atunci să se manifeste la Alin Burcea: acela de a face bani. ”Am terminat clasa a 8-a și tata îmi zice: Vrei să muncești? Și m-am dus. Aveam 15 ani. Și am lucrat în vacanță, două luni, cu o echipă de zugravi. Tata era director de restaurare la Peleș. Arhitect. Și am luat 2.500 de lei pe lună. Vreo 5.000 de lei cu totul”. O grămadă de bani pentru un puști de 15 ani. Ce să facă cu ei pentru ca satisfacția să fie maximă?  ”Un pick-up, o pereche de clăpari San Marco, două perechi de schiuri cu legături și o geacă pe comandă, matlasată, umflată”, sunt chestiile materiale care au rezolvat întrebarea. Numai că experiența pe șantier nu s-a încheiat acolo. A mai continuat în câteva vacanțe, culminând cu o lucrare la vila lui Ceaușescu de pe Valea Azugii, unde a câștigat 4.500 de lei pe lună.

 

Către antreprenoriat

Și acum, să ne întoarcem la granița dintre angajat și antreprenor. De la actorie, a trecut la ”ghid în turism” (ca angajat), apoi a luat decizia să înființeze propria firmă (împreună cu un prieten – Adrian Grigorescu). Avea și bani. Mare parte câștigase fiind ghid mai multe luni la rând pentru un jurnalist japonez, în perioada Revoluției din ’89. Încasa cam  50 de dolari pe zi, o sumă foarte mare pentru vremea aceea.  

Așadar, undeva prin martie, în 1990, imediat după Revoluție, a apărut Paralela 45. Au făcut rost de un spațiu (o fostă florărie chiar lângă Cișmigiu), au cumpărat prima mașină, o Dacie albă 1310, pe care au botezat-o Georgeta și, așa, au început să facă turism intern. La greu. ”Am vândut mult! Nu am să mai văd niciodată cozi ca atunci”. Nici nu încape îndoială: românii dornici de călătorii, sătui de strictețea agențiilor de stat, de dinainte de ‘89, aproape că se credeau în Vestul civilizat, într-un loc unde erau respectați, invitați să ia loc pe scaun și serviți cu apă. Și tot în 1990, în iunie, a dus primul grup în Istanbul (Turcia). Costa 50 de dolari și 500 de lei. Cu totul, Paralela 45 a ajuns la 30 de grupuri în Turcia, în 1990. Gheața fusese spartă, jocurile erau puse în ordine. Și clar, era loc pentru dezvoltare. ”Cât nici nu-ți imaginai”. Mai apoi, au făcut primul charter în Antalya, undeva prin ‘96, iar  prin ’99 au început și vacanțele în Grecia. În anii care au urmat, afacerea a luat amploare, astăzi Paralela 45 aflându-se în topul celor mai mari agenții din România: în 2016, businessul a ajuns la un rulaj de 44 milioane de euro.

Tot ce s-a petrecut până acum, personal și profesional, în jurul lui Alin Burcea, oamenii cu care a interacționat, lucrurile și poveștile pe care le-a adunat de prin lume, toate astea nu ar fi fost posibile fără sprijinul familiei (cele două frumuseți din viața lui: soția Ruxandra și fiica Ioana) și al echipei (sunt persoane care au rămas în firmă încă de la început).

Cu unii dintre angajați a legat prietenii pe viață, a trăit experiențe inedite și chiar a călătorit zeci de mii de kilometri. ”Cristi Sava este unul dintre oamenii mei de bază când călătoresc. La călătorii de 7.000 – 8.000 de kilometri ai nevoie de o persoană dedicată, care să știe ce să facă dacă se strică ceva”. Iar distanțele astea sunt parcurse exclusiv cu mașina. Pentru că, de vreo 15 ani, Alin Burcea nu mai colătorește cu avionul. ”S-a întâmplat ce s-a întâmplat atunci”. S-a întâmplat să intre o pasăre la motorul unui avion în care se afla. S-a simțit un miros înțepător de carne arsă, s-a zgâlțâit puternic, a picat puțin în gol”. Ce să mai lungească vorba? A fost cât pe ce. Era cu soția, veneau de la Milano, au ajuns la Budapesta, s-a ridicat avionul și.. ”Iată pasărea!”. Întâmplarea i-a taiat pofta omului de afaceri de a mai zbura. Înrădăcinându-se adânc zicala ”Paza bună trece primejdia rea”, de atunci, soția și fiica merg cu avionul, iar el, Alin Burcea, preferă transportul pe patru roți. Pe pământ. Cu domnul Sava. Nu contează dacă pleacă în vacanță sau în interes strict profesional. Și, oricum, drumul acela de mii de kilometri pe care-l parcurge nu e irosit, la întâmplare: își vizitează prietenii din celelalte țări prin care trece, ia pulsul hotelurilor, stă la povești cu oamenii, se îmbogățește cultural.

 

”De exemplu, săptămâna aceasta (n.r. 17 – 23 aprilie) merg în Bari. O să văd, probabil, vreo 30 de hoteluri. Și în Croația la fel, tot vreo 30. Vreau să văd de ce nu crește Croația”, punctează antreprenorul. Așa face în fiecare an, nu stă o clipă locului, vizitează sute de hoteluri. Și, i-ar plăcea tare ca România să se apropie de turismul care se face în Vest, să vină străinii să vadă cât de frumoasă ne este țara. Ca un munte de bogăție pe care stăm fără să reușim să-l deschidem. Fără o promovare ca la carte, fără viziune din partea celor care fac legile și fără disponibilitate din partea lor în a comunica cu mediul privat, sunt tot atâtea motive să ne țină pe loc. Speranța vine acum din partea proaspăt înființatului minister al Turismului, care, până la proba contrarie, pare să miște lucrurile în sensul bun.

”Din turism ies bani. Și sunt mulți cei care beneficiază de pe urma turiștilor. E nevoie de un concept unitar să ieșim pe piață. Pe incoming putem crește nelimitat. Și este un moment bun acum. Eu, de exemplu, m-aș duce mult pe Rusia și pe China. Din Vest e greu să-i aduci. Din Est vin. Numai că eu am o problemă cu vizele. Si asta mă disperă. E un blocaj. Am văzut chinezi în Santorini de m-am speriat”, detaliază Alin Burcea. Și încă o precizare: turiștii chinezi nu sunt deloc un exemplu singular, lista poate fi detaliată și analizată pe toate părțile, până în cele mai mici amănunte. 

CÂTEVA REPERE:

*Alin Burcea are 54 de ani și este CEO Paralela 45 și președinte ANAT;

*În 1990, împreună cu un prieten, a înființat agenţia de turism Paralela 45, care a avut afaceri de 44 mil. euro în 2016;

*Astăzi, agenția se află în topul celor mai mari din România și oferă vacanţe cu zboruri charter în mai multe țări, circuite culturale şi istorice, programe pentru seniori, croaziere etc.;

*Compania are în prezent 40 de agenţii directe şi în franciză răspândite în toată ţara;

*Alin Burcea dezvoltă afaceri și în alte domenii precum imobiliare și retail;

*Antreprenorul se află în  în ultima ediție a TOP 300 Capital cu o avere evaluată la 24 – 26 mil. euro.