1. Prețurile de transfer și principalele implicații fiscale generate de aplicarea principiului prețului de piață asupra contribuabililor
În conformitate cu prevederile Codului fiscal, două întreprinderi sunt părți afiliate dacă:
(i) Una dintre ele deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă întreprindere; sau
(ii) O persoană terță deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima întreprindere, cât și la a doua.
Ca regulă generală, potrivit legislației valabile în acest moment, tranzacțiile între părțile afiliate trebuie efectuate la prețul de piață. În caz contrar, autoritățile fiscale sunt îndreptățite să ajusteze suma veniturilor sau a cheltuielilor persoanelor juridice române, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacțiilor. În plus, pot fi evaluate și obligații suplimentare privind impozitul pe profit, precum și penalități pentru plata cu întârziere.
Normele de aplicare a Codului fiscal menționează faptul că ajustările vor fi realizate atât în cazul tranzacțiilor cu parți afiliate străine, cât și cu părți afiliate române. De asemenea, tranzacțiile întreprinse între entități afiliate române fac și ele obiectul reglementărilor prețurilor de transfer.
Autoritățile fiscale române nu pot reclasifica o tranzacție și nu pot reconsidera veniturile și cheltuielile părților afiliate dacă tranzacțiile reflectă prețul de piață, i.e. dacă prețul este stabilit în aceleași condiții în care entitățile ar fi fost independente. În schimb, au dreptul să ajusteze veniturile sau cheltuielile părților afiliate, astfel încât tranzacțiile dintre părțile afiliate să reflecte valoarea de piață. Trebuie specificat faptul că astfel de ajustări pot fi făcute doar în scopuri fiscale (i.e. nu vor fi făcute și ajustări contabile).
În plus, Codul de procedură fiscală stipulează faptul că, în vederea stabilirii prețurilor de transfer, contribuabilii care desfășoară tranzacții cu părțile afiliate au obligația ca, în baza solicitării autorităților fiscale (de obicei în timpul unei inspecții fiscale), să pregătească și să prezinte, în anumite intervale de timp, un dosar al prețurilor de transfer. Conținutul acestui dosar a fost introdus prin Ordinul nr. 222/2008 cu privire la conținutul documentației prețurilor de transfer.
În cazul neprezentării dosarului prețurilor de transfer, contribuabilii trebuie să plătească amenzi (între RON 12.000 și RON 14.000). În plus, prețurile de piață vor fi estimate de către autoritățile fiscale pe baza informațiilor generale disponibile cu privire la tranzacții similare, ca medie aritmetică a prețurilor a trei tranzacții similare. Obligațiile de plată adiționale privind impozitul pe profit, rezultate din estimarea sau din ajustările prețurilor de transfer, fac obiectul cotei generale de 16% și a majorărilor de întârziere aferente.
Trebuie în plus precizat faptul că în acest moment există un proiect de lege ce vizează modificarea Ordinului 222 / 2008.
Partea pozitivă a acestor modificări este faptul că se dorește ca obligativitatea întocmirii dosarului prețurilor de transfer să revină doar contribuabililor care desfășoară tranzacții comerciale cu persoane afiliate cu o valoare totală anuală de peste 50.000 EUR, în cazul prestărilor de servicii, și de 100.000 EUR, în cazul tranzacțiilor cu bunuri corporale sau necorporale.
Stabilirea acestui prag de materialitate, deși unul destul de redus, constituie conformarea legislației românești la prevederile similare ale legislației din alte țări UE. Deși nu va avea un impact major, măsura ar putea reduce costurile privind documentarea prețurilor de transfer pentru societățile cu un volum redus de tranzacții intra-grup.
Pe de altă parte, potențialele modificări vizează obligativitatea întocmirii dosarului prețurilor de transfer în termen de 60 de zile de la data depunerii declarațiilor fiscale anuale. În plus, se dorește diminuarea termenului de prezentare a dosarului prețurilor de transfer de la 3 luni calendaristice (care poate fi prelungit o singură dată cu o perioadă egală), la 30 zile, în situația în care contribuabilul nu a întocmit și / sau prezentat dosarul prețurilor de transfer la solicitarea organului fiscal competent.
Practic, prin introducerea acestor noi obligații, societățile cu tranzacții intra-grup semnificative vor fi mult mai presate decât până acum să aibă la zi documentația prețurilor de transfer, pentru a evita potențialele riscuri prezentate mai sus.
Aceste lucruri ar completa un climat și așa destul de tensionat în ceea ce privește inspecțiile fiscale, întrucât experiență ne arată faptul că dosarele sunt verificate constant de către inspectori, inclusiv în situația în care societățile sunt supuse inspecțiilor pentru rambursarea de TVA, când concluziile inspectorilor nu pot fi fundamentate pe documentația de TP (nu pot face ajustări și privind TVA-ul aferent tranzacțiilor intra-grup).
Pe de altă parte, interesant este și termenul de 60 de zile de la data depunerii declarațiilor fiscale anuale în care societățile pot pregăti dosarul prețurilor de transfer, întrucât este foarte probabil ca bazele de date folosite pentru realizarea studiilor de comparabilitate să nu fie actualizate cu indicatorii financiari pentru anul pentru care se pregătește dosarul.
Ruxandra Jianu, FCCA, Partner – Biriș Goran Tax Consulting
Ioana Cârtițe, Senior Tax Consultant – Biriș Goran Tax Consulting
