Într-un proiect de modificare a Codului de procedură fiscală apare o nouă pedeapsă pentru contribuabili: o penalitate de nedeclarare sau declarare eronată a taxelor şi impozitelor. Deşi precizează că nu vor fi amendaţi contribuabilii care au greşit fără rea-voinţă, criteriile după care va fi stabilită vinovăţia sunt neclare. Cele câteva exemple enumerate în proiect nu reuşesc să facă o demarcaţie între nedeclararea cu rea-credinţă şi cea cauzată de omisiuni. 

În textul propus, Fiscul face referire la trei situaţii aproape imposibil de verificat în practică: nedeclararea fără rea-credinţă „din cauze externe“, cea din culpă, imprudenţă/neglijenţă şi cea cu rea-credinţă, cu scop vădit de a face evaziune. Modul de formulare a actului normativ arată că filozofia Fiscului are în centru prezumţia de vinovăţie şi că nu există nicio recunoaştere a bunei-credinţe a contribuabililor. În acelaşi timp, obscuritatea şi proasta formulare a legilor sunt admise chiar de autorităţi. Unul dintre paragrafele proiectului este relevant în acest sens: „penalitatea (…) nu se aplică dacă diferenţa este în legătură cu interpretarea de către contribuabil a unor prevederi fiscale evident neclare“.

Criteriile de penalizare, la mâna autorităţilor

Criteriile privind vinovăţia urmează să fie detaliate într-un ordin de ministru. „Dacă se va lăsa la latitudinea autorităţilor fiscale să aprecieze dacă un contribuabil a acţionat cu bună-credinţă sau nu în interpretarea şi aplicarea legii, vor putea exista multe situaţii conflictuale, generând fie abuzuri din partea autorităţilor, fie corupţie. Cei care fac evaziune la nivel înalt au mijloacele necesare pentru a trece şi de această «barier㻓, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

Pe lângă penalităţile de 10% până la 25% din suma datorată, proiectul prevede şi o penalitate de 100% în cazul în care este vorba de fapte de evaziune fiscală. Însă nu se face nicio referire la necesitatea ca faptele respective să fi fost constatate de organele penale. Prin urmare, nu există nicio distincţie între evaziunea fiscală dovedită şi cea care este doar presupusă de autorităţi. Astfel se lasă impresia că Fiscul încearcă să se substituie altor foruri. Întreaga viziune emanată de propunerea legislativă presupune că toţi contribuabilii sunt predispuşi la eludarea taxelor. Măsurile sunt cu atât mai abuzive cu cât nu prevăd nici măcar un control al inspectorilor fiscali înainte de stabilirea penalităţilor.
Pe de altă parte, dobânda de întârziere a fost micşorată de la 0,04% la 0,02%, urmând să se aplice şi penalităţilor de nedeclarare.

„Tindem să credem că penalitatea de nedeclarare a fost introdusă ca să compenseze eventualele pierderi de venituri bugetare generate de micşorarea dobânzii de întârziere. Având în vedere ca această dobânda diminuată va fi plătită şi de către autorităţi în condiţiile în care acestea nu îşi onorează obligaţiile faţă de contribuabili privind rambursarea la timp a sumelor datorate, introducerea penalităţii de nedeclarare va avantaja în mod cert doar bugetul statului, în detrimentul contribuabilului“, explică Sorin Istrate.

Dacă proiectul va fi aprobat fără modificări, deşi mediul de afaceri a venit cu o serie de propuneri, firmele riscă să plătească pe viitor: penalităţi de întârziere, dobânzi de întârziere, penalităţi de nedeclarare ajungând până la 100%._

 0,02% va fi nivelul dobânzii de întârziere, în scădere de la 0,04%, ajungând la 7,3% anual în loc de 14,6%

 Nivelul penalităţilor:

10%       _ dacă suma nedeclarată nu depăşeşte 10% din cea corect datorată

25%       _ dacă suma nedeclarată depăşeşte 10% din cea corect datorată

100%     _ din sumă dacă se constată fapte de evaziune fiscală