Indiferent care vor fi rezultatele referendumului din Marea Britanie privind apartenenţa la UE şi ale alegerilor parlamentare din Spania de la 26 iunie, guvernele şi instituţiile europene vor trebui să se confrunte cu aceeaşi realitate crudă: criticile dure la adresa Uniunii Europene sunt ceea ce au în comun diversele mişcări populiste şi antisistem, fie ele de stânga sau de dreapta. Spania şi Marea Britanie nu sunt singurele ţări unde politica tradiţională pare să se fi întors cu susul în jos. Adăugaţi la asta prestaţia solidă a candidaţilor Mişcării 5 Stele din Italia, fondată cu mai puţin de şapte ani în urmă de comediantul Beppe Grillo, sondajele de opinie care îl plasează pe actualul şef al statului francez François Hollande pe poziţia a patra în perspectiva alegerilor prezidenţiale din Franţa de anul viitor şi mişcarea 'Alternativa pentru Germania' care a zdruncinat politica germană şi a făcut ca sprijinul pentru coaliţia guvernamentală de la Berlin să coboare sub 50% pentru prima dată în perioada postbelică, menţionează sursa citată.

Dacă alegătorii britanici decid ca ţara lor să iasă din Uniunea Europeană, Boris Johnson, fost primar al Londrei şi susţinător fervent al campaniei pro-Brexit, ar deveni în viitorul apropiat un contracandidat credibil pentru actualul premier David Cameron la şefia Partidului Conservator. O victorie pentru susţinătorii Brexitului ar pune sub semnul întrebării, de asemenea, viitorul Regatului Unit, alimentând demersurile pentru independenţa Scoţiei – şi posibil şi ale Ţării Galilor – la mai puţin de două decenii după instaurarea păcii în Irlanda de Nord.

Formaţiunea spaniolă Podemos şi-ar putea consolida poziţia sa de al doilea cel mai popular partid pentru a forma guvernul sau a participa la o coaliţie guvernamentală, după ce i-a umilit pe socialişti (PSOE), care au condus Spania timp de 23 din cei 42 de de ani de la reinstaurarea democraţiei după moartea dictatorului Franco. Podemos susţine şi cererile Cataloniei de organizare a unui referendum privind independenţa, ceea ce ar putea duce la o secesiune de Spania, scrie sursa citată.

Până acum, nici guvernele din Europa, nici instituţiile Uniunii Europene nu par să aibă planuri de acţiune pentru scenarii care păreau greu de imaginat acum şase luni. Parisul şi Berlinul pregătesc o scurtă declaraţie comună pentru eventualitatea unui Brexit, dar mesajul va fi mai mult politic decât practic, potrivit unui consilier francez. Cu numai câteva luni în urmă, ambele guverne încă vorbeau despre o 'iniţiativă' pentru a arăta că încă se gândesc la un fel de reformă a UE. Nu mai este cazul în prezent – continuă politico.eu. ''Ar fi important să existe ceva care să arate ca o abordare comună, dar ele (Franţa şi Germania) nu au un plan detaliat de a trata ceva care va fi atât de complex, cu atât de multe aspecte impredictibile', explică Bruno Tertrais, expert în cadrul Fundaţiei pentru Studii Strategice din Paris.

Nevoia de consultare a alegătorilor este şi unul dintre motivele pentru care majoritatea guvernelor au renunţat la ideea că Uniunea Europeană ar trebui să fie guvernată de un nou tratat în viitorul apropiat. Dat fiind actualul sentiment de euroscepticism sau 'euro-alergie' – ca să împrumutăm o expresie folosită de fostul ministru de externe francez – este improbabil ca vreun guvern să aleagă acest moment pentru a cere şi mai multă integrare europeană. De această dată, ''mai multă Europă' nu mai apare ca fiind răspunsul la numeroasele probleme ale UE, aşa cum era cazul în trecut. (Sursa: Agerpres)