«Nu sunt pensii speciale, sunt pensii… doar îndreptăm greșelile din trecut și era necesar acest lucru», astfel a justificat prim-ministrul Victor Ponta decizia politică de a reveni la calcularea pensiilor din apărare, poliţie şi servicii secrete după vechea lege, modificată în 2010, şi de a arunca la coş principiul contributivităţii. Conform Legii 164/2001, pensiile speciale se stabileau ca procentaj – între 60% şi 64% – din solda lunară brută din ultima lună de activitate, care includea solda de grad la data trecerii în rezervă.

Din 2011, pensiile speciale au fost recalculate, guvernul de atunci mizând pe economii bugetare de cel puţin 500 milioane de euro. Contrar aşteptărilor, cheltuielile au crescut cu un miliard de lei. Datele Consiliului Fiscal arată că „nedreptatea“ recalculării din 2011 a dus, de fapt, la creşterea pensiilor cu 30%. „Pensiile militare recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, au crescut în urma recalculării cu circa 30% (pensia medie) în perioada 2010-2012, în condițiile în care prognozele inițiale indicau o scădere a acestora în urma aplicării principiului contributivităţii“, constată raportul Consiliului Fiscal din 2012.Noua lege aprobată de guvern va însemna noi creşteri pe care guvernul nu s-a grăbit să le facă publice.

Pensiile speciale bat salariile

Tot de statut special beneficiau în 2010 magistraţii, parlamentarii şi funcţionarii parlamentari, aviatorii şi personalul navigant. Pe lângă acordarea pensiilor ca procentaj din câştigul pe o anumită perioadă înainte de pensionare – şase luni în cazul magistraţilor sau 12 luni în cazul aviatorilor -, contribuţiile plătite la salariu erau diferite. Astfel, militarii contribuiau cu 5% la fondul de pensii, în timp ce asiguraţii din sistemul public plătesc 10,5%.  Schimbările din 2010 vizau reaşezarea sistemului pe baze echitabile şi introducerea principiului contributivităţii şi pentru aceste categorii, urmând ca pensia să fie raportată la suma plătită de-a lungul anilor la fondul de pensii.

Deciziile din 2010 nu au fost motivate de evidenta discrepanţă dintre salarii, pensiile din sistemul public şi pensiile speciale, ci de problemele bugetare. Studii ale Băncii Mondiale, dar şi ale altor instituţii au estimat prăbuşirea bugetului de pensii pe termen lung, în lipsa unor reforme. Un indicator care demonstrează situaţia gravă a sistemului de pensii este evoluţia soldului care a trecut de la un foarte mic excendent în 2006 la deficit în 2008 care s-a tot adâncit până la 12,5 miliarde lei în 2013 şi 13 miliarde lei în 2014.

Ce intenţionează guvernul?

Guvernul, dar şi Parlamentul au făcut paşi mari spre restauraţia vechiului sistem în ultima lună, ignorând nu doar inechitatea pe care o creează în sistemul de pensii, dar şi impactul bugetar. În timp ce guvernul dădea pensiile înapoi militarilor, parlamentul vota pensii de serviciu de 80% din media veniturilor din ultimul an dinaintea pensionării pentru aviatori şi personalul navigant. Aleşii şi-au întocmit, în paralel, o lege pentru ei înşişi care stabileşte pensii între 2.000 lei şi 4.000 lei, în funcție de numărul de mandate deținute. Datele ministerelor Muncii şi Finanţelor arată că pensiile speciale sunt foarte mari comparativ atât cu salariile, cât şi cu celelalte pensii.

Peste 3,83 milioane de pensionari din sistemul public şi agricultori iau până într-o mie de lei. Pensia medie este de 860 lei în 2015, faţă de 2.724 lei pentru militari, de exemplu.

Raportate la salarii, pensiile speciale sunt net superioare. În vreme ce un medic rezident sau un profesor debutant ia în jur de 1.000 de lei, la fel ca alţi 1,42 milioane de angajaţi, pensionarii speciali iau pensii de trei ori mai mari care nu sunt bazate pe contribuţiile proprii la fondul de pensii, în timpul activităţii, ci pe formule de calcul decise politic, fiind plătite din bugetul de stat.

Pericolul bugetar

Pe lângă schimbările din sistemul de pensii, guvernul vrea şi o nouă politică de salarizare a bugetarilor. Teoretic, noua reformă ar trebui să aducă mai multă echitate în remunerarea angajaţilor statului. Noua viziune a guvernului este să existe cinci clase de salarizare, în funcţie de studiile pe care le are fiecare categorie din sectorul bugetar, în loc 111 clase de salarizare, în prezent. „Sistemul de salarizare a personalului bugetar va fi schimbat radical pentru a elima anomaliile care îi nedreptăţesc pe cei care s-au ţinut de carte (…) Pentru că am majorat atât de mult salariul minim pe economie în sectorul bugetar, s-a ajuns în situaţia ca din cei 1,186 de milioane de bugetari, 923.000 să aibă salariul net sub 1.450 de lei. Obiectivul nostru este ca legea salarizării să fie gata până la finele anului, astfel încât să intre în vigoare de la începutul anului 2016“, a declarat ministrul Muncii, Rovana Plumb. Cum va fi stabilită performanţa în sistemul bugetar este o întrebare care are şanse mici să-şi găsească răspunsul având în vedere experienţa ultimilor 25 de ani. Este evident, însă, că argumentaţia guvernului pentru modificarea salarizării porneşte de la salariul minim. Or, salariul minim este decis administrativ şi politic, fiind majorat fără nicio legătură cu productivitatea şi cu oferta de pe piaţa muncii. Guvernul a majorat succesiv salariul minim de la 800 lei, la 1 ianuarie 2014, la 975 lei, în prezent. Intenţia este să ajungă la 1.200 lei, la 1 ianuarie 2016.

Prin aceste decizii, executivul induce distorsiuni şi riscuri în economie, politica de salarizare şi de pensii fiind, din nou, călcâiul lui Ahile.