Furtuna din Grecia de acum două luni pare doar o adiere în comparaţie cu ce se întâmplă zilele acestea în China. Luni, 24 august, bursa de la Shanghai a închis în scădere cu 8,5%, marţi a mai pierdut 7,6%, miercuri încă 1,3%, iar joi a recuperat din pierdere, urcând cu 5,3%. Şi restul burselor au reacţionat cu putere la scăderile abrupte din China, la care s-au adăugat rezultate economice mai proaste decât cele prognozate venite din Statele Unite şi zona euro şi scăderea preţurilor la materiile prime. Indicele Dow Jones al Bursei din New York, de pildă, a coborât de la 17.450 pe 21 august la 16.285 pe 26 august. Bursa de la Bucureşti nu a rămas nici ea imună la mişcările de pe pieţele internaţionale. Indicele BET a închis în scădere cu 6,3% pe 24 august, a crescut cu 3% pe 25 august, a scăzut din nou cu 0,68% în ziua următoare şi a recuperat o parte din terenul pierdut pe 26 august, în ton cu pieţele internaţionale.

Cu doar câteva zile înainte, un articol publicat de CNBC cita câţiva analişti care recomandau ţara noastră şi alte state din Europa Centrală drept refugiu pentru investitorii speriaţi de volatilitatea pieţei din China, problemele din Grecia şi prăbuşirea cotaţiilor materilor prime. „Europa Centrală şi România arată destul de bine“, spunea Charles Robertson, economist-şef al băncii de investiţii Renaissance Capital. Timothy Ash, strateg pentru pieţele emergente la Nomura International, declara la rândul său că cel mai probabil locurile în care investitorii s-ar putea „ascunde“ sunt în jumătatea de est a Europei. „În general, regiunea importă materii prime şi astfel este un beneficiar al scăderii preţurilor acestora, iar legăturile comerciale cu China sunt destul de slabe, mai ales în ceea ce priveşte exporturile către China şi investiţiile chineze“, a explicat el.

Plus şi minus

Dacă reacţia bursei de la Bucureşti nu confirmă, cel puţin deocamdată, statutul de „safe haven“ al României, este totuşi adevărat că, anul trecut, exporturile româneşti către China au totalizat circa jumătate de miliard de euro (adică în jur de 1% din totalul exporturilor). Cu alte cuvinte, tensiunile, care s-ar putea traduce într-o scădere a cererii pe piaţa chineză, reprezintă un risc minor, dacă nu chiar nesemnificativ pentru producătorii români.

De cealaltă parte, însă, datele economice neconvingătoare venite de peste Ocean au dus la o depreciere relativ semnificativă a dolarului faţă de euro şi, implicit, faţă de leu. De aici ar putea veni pericolul pentru circa 30% din exporturile româneşti, care au ca destinaţie pieţele din afara UE şi care se derulează în dolari. Din cauza cursului de schimb RON-USD, acestea s-au scumpit cu circa 5% în ultimele săptămâni. În acelaşi timp, încetinirea creşterii în zona euro în al doilea trimestru al lui 2015 ar putea avea un oarecare impact asupra exporturilor autohtone către această regiune. Jumătatea plină a paharului este că, în acelaşi timp, importurile în dolari s-au ieftinit sau se vor ieftini. Iar pe listă se află atât numeroasele produse venite din China şi alte ţări asiatice, cât şi gazele naturale sau petrolul.

Petrolul – un ochi râde, altul plânge

Iar dacă a venit vorba de hidrocarburi, nu putem trece cu vederea turbulenţele din acest domeniu. Totul a început în urmă cu circa un an, când decizia OPEC (organizaţie dominată de Arabia Saudită) de a nu reduce producţia în ciuda cantităţilor mari existente pe piaţă şi a cererii în uşoară scădere a dus la o prăbuşire a cotaţiilor internaţionale ale ţiţeiului. Unii susţin că saudiţii lucrează mână în mână cu americanii şi că strategia lor a fost de a lovi în Rusia şi în plan secund în Venezuela, ambele state fiind puternic dependente de exporturile de hidrocarburi şi aflându-se în conflict deschis cu SUA. Alţii cred, însă, că arabii au vrut de fapt să-i scoată din joc pe producătorii americani de petrol de şist, care, din cauza tehnologiilor costisitoare utilizate, nu pot funcţiona sub un anumit preţ. Una peste alta, cotaţia ţiţeiului brut a coborât de la 106 dolari pe baril în iunie 2014 la 48 de dolari în ianuarie 2015 şi, după ce a urcat până la 60 de dolari pe baril în aprilie-mai, a căzut la sub 40 de dolari în ultima parte a lunii august, cel mai mic nivel din 2004 încoace.

Pe plan internaţional, impactul acestei spectaculoase şi relativ neaşteptate scăderi a fost cel prognozat: marii exportatori, în principal cei care au costuri mai mari de producţie (precum Rusia, Venezuela ori Canada) au suferit pierderi semnificative. Şi firmele care folosesc fracturarea hidraulică în Statele Unite s-au trezit în dificultate, însă, în ciuda prognozelor alarmiste, producţia americană de ţiţei a crescut în ultima perioadă, iar costurile de extracţie s-au redus, asta şi după ce noi tehnologii mai ieftine au început să fie utilizate pe scară tot mai largă.

La nivelul României, impactul cel mai vizibil al scăderii preţului petrolului a fost cel al reducerii preţurilor la pompă. Zilele acestea, motorina a ajuns să se vândă în unele staţii de carburanţi cu mai puţin de cinci lei pe litru, în timp ce benzina costă cu 20-30 de bani mai mult. Ceea ce echivalează, desigur, cu veşti bune pentru cei care au afaceri în domeniul transportului sau, pur şi simplu, pentru şoferii de rând. „Am făcut vreo 2.000 de kilometri prin ţară în concediul ăsta şi, faţă de anul trecut, am dat pe benzină cu vreo 120 de lei mai puţin. Poate nu pare mult, dar e cât o noapte de cazare“, spune bucureşteanul Daniel Tudor.

Nu la fel de mulţumite sunt unele din companiile din domeniu. OMV Petrom, de exemplu, a anunţat pentru primul semestru o scădere a vânzărilor cu 18% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, un profit net de 234 de milioane de euro (cu 25% mai mic faţă de primele şase luni din 2014) şi o reducere a investiţiilor. „Ne-am concentrat pe asigurarea unei afaceri durabile şi profitabile într-un mediu de piaţă cu preţuri mici la ţiţei ce ar putea dura. Am implementat măsuri de reducere a costurilor de operare şi de creştere a eficienţei operaţiunilor noastre. Pentru a ne menţine fluxul de numerar şi un bilanţ solid, ne-am prioritizat investiţiile în funcţie de potenţialul de a genera valoare pe termen lung, astfel că am obţinut o scădere a cheltuielilor de capital ale grupului de aproximativ 30%“, a dezvăluit directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe.

Ieftinirea ţiţeiului a făcut, însă, ca Rompetrol Rafinare (rafinăria Petromidia) să înregistreze în primul semestru un profit de 18 milioane de dolari (faţă de o pierdere de 47 de milioane de euro în prima jumătate a lui 2014). Asta în timp ce grupul maghiar MOL, cu o prezenţă semnificativă pe piaţa carburanţilor din România, ar urma să înregistreze un profit brut de 2,2 miliarde de dolari anul acesta, cu 10% mai mult faţă de estimările anterioare.

La nivelul bugetului de stat, impactul petrolului ieftin este oarecum contradictoriu – acciza pe combustibili este calculată în eurocenţi la litru, iar pe măsură ce se vor vinde mai mulţi carburanţi, încasările guvernamentale vor creşte. De cealaltă parte, rezultatele financiare sub aşteptări şi restrângerea investiţiilor OMV Petrom (dar şi a altor firme din zona explorărilor şi extracţiei) vor însemna impozite mai mici plătite statului. Vor reuşi rezultatele mai bune ale unora dintre jucători să compenseze aceste pierderi? Vom şti asta doar peste câteva luni.

Europa sub asediu

La ameninţările de mai sus se adaugă valul de refugiaţi fără precedent în ultimii 70 de ani. Mii de cetăţeni ai statelor din Orientul Mijlociu sau Africa iau cu asalt în fiecare zi frontierele Uniunii Europene. Iar graniţele, deşi în teorie construite astfel încât să oprească orice intrare neautorizată, se dovedesc a fi uşor de trecut. Din fericire, poziţia geografică excentrică a României are şi efecte pozitive. Ţara noastră nu se află pe niciuna din rutele principale de intrare sau tranzit utilizate de imigranţii ilegali şi, deşi în ultimele luni au fost depistate grupuri de refugiaţi la frontierele cu Moldova, Ucraina, Bulgaria sau pe Marea Neagră, numărul lor este încă neglijabil.

Adevărata problemă este, însă, că cel mai probabil refugiaţii ajunşi pe teritoriul UE vor fi distribuiţi şi în România sau în alte state deocamdată ferite de fluxul migratoriu, având în vedere că ţări precum Italia, Grecia ori Germania se declară deja depăşite de numărul acestora (autorităţile de la Berlin, de exemplu, au estimat că până la sfârşitul lui 2015 numărul imigranţilor ilegali aflaţi pe teritoriul ţării va ajunge la 800.000, respectiv 1% din populaţie). Pe lângă cheltuielile bugetare pe care le va implica găzduirea unui număr încă neclar de cetăţeni străini, România ar putea să se confrunte şi cu o altă provocare: printre refugiaţi s-ar putea ascunde uşor extremişti. Cu alte cuvinte, riscurile unor atacuri teroriste pe teritoriul nostru ar putea creşte semnificativ.

La mila politicienilor

Întrebarea care se pune este la ce ar trebui să ne aşteptăm. Am mai sperat o dată în 2008, în frunte cu politicieni din toate colţurile eşicherului politic, că vom trece neatinşi prin criză, însă ne-am înşelat amarnic. De această dată, turbulenţele de pe pieţele internaţionale ne-au prins ceva mai pregătiţi: cheltuielile statului sunt (deocamdată) sub control, ba chiar avem excedent bugetar, gradul de îndatorare al indivizilor şi companiilor nu a crescut semnificativ şi niciuna din pieţele majore nu pare să fi dezvoltat ceva ce ar semăna cu o bulă. Totuşi, nivelul datoriei guvernamentale a ajuns în zona de atenţie, investiţiile publice se află la un nivel ridicol, iar Executivul se pregăteşte să relaxeze fiscalitatea şi, simultan, să crească lefurile în domeniul bugetar.

În urmă cu circa o lună, guvernatorul BNR Mugur Isărescu avertiza asupra riscurilor reprezentate de această strategie: „Relaxarea fiscală de proporţii de anul trecut şi din iunie 2015 a schimbat total traiectoria a ceea ce numim PIB potenţial. Aceasta face ca spaţiul de relaxare să se îngusteze extrem de rapid şi să dispară spre sfârşitul acestui an. Cu alte cuvinte, stimularea cererii în plus începând cu toamna acestui an va produce numai fum, se va duce în preţuri inflaţioniste sau în deficit de cont curent.“ El a subliniat că pentru a avea creştere economică este nevoie nu numai de stimulente, ci şi de o creştere a productivităţii şi a numărului de locuri de muncă. Vor fi suficiente aceste avertismente şi veştile proaste de peste hotare pentru a tempera elanul politicienilor? Sau faptul că anul 2016 este unul electoral ne va duce încă o dată la dezastru? Deocamdată, tocmai a fost aprobată ordonanţa guvernamentală prin care salariile din sistemul sanitar vor creşte cu 25%.