“Tot ce vedeți aici are preţ negociabil”, începe discuţia Cristiana Tăuşanu (25 de ani), proprietara consignaţiei L‘armoire Magique. Iar cine trece pragul showroom-ului din apropierea Parcului Herăstrău vede peste 580 de produse de lux la care au renunţat alţii (Prada, Miu Miu, Chanel, Louis Vuitton, Hermes, Jimmy Choo, Moncler, Valentino, Fendi etc.) care sunt scoase la vânzare la preţuri „chiar și de 10 ori mai mici decât dacă ar fi cumpărate noi, de pe site-urile de specialitate sau din magazinele de lux“, ţine să sublinieze tânăra antreprenoare.

Ideea de a deschide un astfel de magazin i-a venit încă de pe vremea studenţiei. „Am locuit cinci ani în Austria, unde am observat că sunt foarte multe astfel de afaceri. Ieşeau şi intrau în continuu clienţi (…) M-am dus şi am vorbit cu proprietara unui second-hand de lux şi mi-a spus că este o afacere excelentă, mai ales că, încolţiţi de criza financiară, până şi cei cu dare de mână redescoperă cumpătarea“, povesteşte absolventa de media şi comunicare la Webster University din Viena, ce a convins-o să pornească acest business în România. Clientele vizate? Preponderent femeile care iubesc moda, numai că nu-și pot permite să cumpere numai produse noi de lux, așa că fac un mix inteligent de branduri mass-market cu branduri de lux second-hand într-o stare bună. Foarte probabil, tânăra antreprenoare şi-a făcut bine calculele: anii de recesiune au doborât un mit. Acela că, indiferent că e criză sau nu, cumpărătorii de lux din România vor continua să cheltuie cam ca înainte. În realitate, nu numai că trei sferturi dintre vechii clienți au dispărut, dar și cei care au rămas, cumpără mai puţin. Iar Cristiana Tăușanu a căutat să speculeze la maximum această „stare de fapt“, pentru a-şi consolida poziţia pe o piaţă care, la o primă vedere, poate părea, mai degrabă, o nişă.

Însă, cei din industrie vorbesc despre o ditamai piaţa potenţială; în trei-patru ani, consignaţiile de lux ar putea ajunge la circa 5% din piaţa totală de lux (350 mil. euro este valoarea estimată a pieţei interne a bunurilor de lux în 2012, fără a lua în calcul segmentul hotelier și pe cel de parfumerie).

„În România, eu nu am găsit business­uri serioase în zona de second-hand de lux și am observat această dorință a multor femei din jurul meu de a vinde din hainele de firmă din dressing-ul lor, pentru a face loc altora sau a obţine nişte bani. E o nișă puțin exploatată, așa că magazinul meu e binevenit, iar feedback-ul e foarte bun“, spune tânăra antreprenoare. Cât de bun? Într-o singură lună, magazinul ei „second-hand“, în care a investit 8.000 de euro, bani proveniţi de la părinţi, a vândut peste 30 de produse de fashion; cel mai scump produs vândut a fost o geantă Chanel, care are un preţ de retail de 3.990 euro şi care, în consignaţia ei, s-a vândut cu 2.500 de euro. „Profitul meu nu este mare. Am un comision între 50 şi 200 de euro, în funcţie de produs. Nu vreau să mă îmbogăţesc peste noapte, ci îmi doresc ca businessul să aibă rulaj“, spune ea. Politicile consignaţiilor tind să varieze în funcţie de magazin sau de site, dar majoritatea vor primi obiectele care le plac şi vor împărţi apoi profitul cu vânzătorul, ce poate obţine până la 80% dintr-o vânzare. De partea cealaltă, clienţii plătesc mai puţin şi cu 70% din costul de retail al obiectelor. În altă ordine de idei, acum, mai mult decât oricând, a vinde o parte din ce ai şi a cumpăra înapoi fără un efort financiar considerabil pare mai înţelept decât să cumperi un produs nou. Iar consignaţiile de profil devin o opţiune interesantă, dacă asta va însemna mai mulţi bani în buzunare.