Care este legătura între Sibiu şi Sălaj? Sunt amândouă judeţe din Transilvania, au un relief mai degrabă muntos şi deluros, iar preşedintele este originar din primul din ele, în timp ce premierul este de loc din al doilea. În rest, poate doar faptul că încep amândouă cu litera „S“ să le mai apropie, căci din punct de vedere economic, cultural şi social între cele două bucăți de Românie există mai degrabă deosebiri decât asemănări. Astfel, dacă Sibiul are o viaţă efervescentă şi este unul dintre cele mai importante centre industriale, zootehnice, turistice sau culturale din ţară, Sălajul nu reuşeşte decât rareori să iasă în evidenţă şi evoluează în anonimat, undeva în a doua jumătate a clasamentului.

De vină ar putea fi şi poziţia geografică: Sibiul e aşezat la întretăierea unor importante căi de transport, în timp ce Sălajul este strivit undeva între Cluj şi Bihor, departe de rutele majore de comunicaţii. Şi dimensiunile celor două entităţi ar putea conta în această evoluţie economică diversă: dacă Sibiul are 377.000 de locuitori, cu 147.000 în reşedinţa de judeţ şi circa 200.000 în zona metropolitană, dar şi cu o populaţie de 47.000 în Mediaş, Sălajul are numai 225.000 de locuitori, Zalăul, cu 56.000, fiind cu puţin mai mare decât al doilea oraş din Sibiu.


Nu toate sunt roz, desigur, nici în Sibiu. Imperiul economic construit de cel mai important om de afaceri local, Ilie Carabulea, cuprinzând Banca Carpatica, Carpatica Asig sau Atlassib, se cam clatină în ultimii ani din cauza problemelor penale ale fondatorului. Şi nu toate sunt în culori închise în Sălaj: autostrada A3 Clu Napoca – Oradea ar urma să traverseze judeţul şi să treacă la doi paşi de Zalău. Pentru început, în curând ar trebui să reînceapă lucrările la sectorul Borş-Suplacu de Barcău, care ar duce şoseaua de mare viteză până la graniţa judeţului. Cum şi ungurii plănuiesc să construiască un nou segment care să faciliteze accesul de la Borş la reţeaua lor de autostrăzi, e posibil ca peste doi-trei ani Sălajul să devină mai atractiv în ochii investitorilor occidentali.


Plus şi minus

Cele mai recente date ale Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) ne spun că în 2015 Sibiul a avut un produs brut pe cap de locuitor de 8.467 de euro, în creştere reală cu 4,6% faţă de anul precedent, ceea ce plasează judeţul pe locul al optulea în ţară la capitolul PIB per capita, după Bucureşti, Constanţa, Timiş, Cluj, Ilfov, Braşov şi Prahova. Aceeaşi sursă ne spune că evoluţia pozitivă va continua, indicatorul urmând să ajungă la 10.300 de euro în 2018. Tot de la CNP aflăm că anul trecut salariul mediu net a atins 1.727 de lei, în creştere cu 6,9% faţă de 2014 (urmând să atingă aproape 2.100 de lei în 2018), dar şi că rata şomajului a coborât la 3,7%, de la 4,6% cu 12 luni în urmă (urmând să oscileze între 3,5% şi 4% în următorii trei ani). Şi numărul mediu de salariaţi în Sibiu a atins 123.000 (cu 2,8% mai mulţi decât în 2014) şi ar trebui să crească la 135.500 în 2018.


Pentru Sălaj, datele CNP nu arată chiar aşa de impresionant. Cu un PIB per capita de 5.953 de euro în 2015 (în scădere cu 0,7% faţă de 2014), dar previzionat a ajunge la 7.400 de euro în 2018 şi cu un salariu mediu net de 1.443 de lei (cu 8,7% mai mare decât în urmă cu un an), ce ar urma să se apropie de 1.750 de lei în 2018, judeţul din nord-vestul Transilvaniei se plasează undeva la mijlocul clasamentului național, depăşit de Tulcea, Dolj sau Vâlcea. Şi rata şomajului (5,3% la finele lui 2015 faţă de 5,9% în urmă cu 12 luni, prognozată a stagna în următorii ani) este aproape de media naţională, singura evoluţie mai spectaculoasă petrecându-se la nivelul forţei de muncă: numărul mediu de salariați a atins 45.700 în 2015 (cu 4,6% mai mulţi decât în 2014) şi ar urma să urce cu 11,6% în următorii trei ani.

Un ochi râde…

Deocamdată, cele mai recente date puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică (INS) confirmă în mare parte calculele CNP. Astfel, în Sibiu, producţia industrială a crescut cu 6,3% anul trecut faţă de 2014, iar exporturile s-au cifrat în perioada ianuarie-octombrie la 1,945 miliarde de euro, cu peste 100 de milioane (sau 5,6%) mai mult decât în primele zece luni ale anului precedent. În acelaşi timp, în unităţile de cazare din judeţ au sosit în 2015 aproape 437.000 de turişti, cu 23% mai mulţi decât în anul anterior. Nu la fel de bine par a merge lucrurile în sectorul imobiliar, unde dacă în 2014 s-au emis 609 autorizații de construire pentru clădiri rezidenţiale, în 2015 numărul acestora a scăzut ușor, la 588.

Pentru Sălaj, datele INS arată ceva mai prost: în 2015 producţia industrială a scăzut cu aproape 9%, iar exporturile firmelor din zonă s-au redus la 394 de milioane de euro în primele zece luni ale anului, faţă de 430 de milioane de euro în ianuarie-octombrie 2014 (respectiv minus 8,4%). În turism s-a înregistrat, din fericire, o creştere de peste 15% a numărului de sosiri (de la 32.200 în 2014 la 37.800 în 2015), însă acest sector este departe de a avea pentru economia locală greutatea pe care o are în Sibiu. Şi zona imobiliară a fost pe plus (397 de autorizații de construire pentru clădiri rezidenţiale anul trecut faţă de 375 în urmă cu un an), însă şi ea reprezintă doar o mică parte din produsul intern brut judeţean, care s-a contractat anul trecut potrivit CNP (doar Sălajul şi Ialomiţa înregistrând scăderi ale PIB per capita în 2015).

Îngrijorare şi optimism

Cine este de vină pentru această evoluţie negativă? Cel mai probabil faptul că economia locală se bazează prea mult pe uzina de ţevi Tenaris Silcotub (cu o cifră de afaceri de peste două miliarde de lei în 2014, pe locul doi în judeţ aflându-se Hanna Instruments cu 125 de milioane de lei; trebuie spus că în această cifră de afaceri sunt luate în calcul şi rezultatele oţelăriei Tenaris din Călăraşi). Iar anul trecut industria metalurgică europeană a avut mult de suferit din cauza importurilor ieftine de produse de oţel din China.


Apoi, în ciuda apropierii de graniţa de vest, investiţiile străine nete în Sălaj au fost, în perioada 1991-2015, de 122 de milioane de euro (locul 28 în ţară). Spre comparaţie, Sibiul a atras în aceeaşi perioadă 535 de milioane de euro (locul 15 la nivel naţional). Iar veştile din Sălaj nu sună prea bine: în ultimul an singura investiţie majoră a fost tot a Tenaris, care a deschis la Zalău un centru de training de 14 milioane de dolari şi nu pare a exista nici un alt proiect major de business pentru viitorul apropiat. În schimb, în Sibiu Jaeggi Industries a deschis vara trecută o fabrică de frigidere care a costat 20 de milioane de euro, iar George Costache, CEO Siemens România, a declarat că în 2016 firma sa va finaliza investiția ce presupune relocarea și extinderea uneia dintre cele trei fabrici pe care le operează în zonă. Şi Compa a anunţat în toamna anul trecut o investiţie de 25 de milioane de euro în modernizarea fabricii din Sibiu, elveţienii de la Polycontact vor să construiască o fabrică de componente auto la Ocna Sibiului, în timp ce primăria din oraşul de pe Cibin vrea să construiască un parc acvatic de 10 milioane de euro.

 

535 mil. euro este valoarea netă a investiţiilor străine atrase de Sibiu între 1991 şi 2015, faţă de doar 122 mil. euro în Sălaj