Capacitatea de negociere cu banca a unei soluţii avantajoase pentru debitorii cu probleme la plata ratelor lunare este destul de redusă în mod normal. Băncile oferă soluţii oarecum standard pentru reducerea sarcinii datoriei pe o perioadă limitată de timp, însă costurile acestora sunt suportate ulterior tot de către debitor. 

Restructurarea costă

Restructurarea creditelor prin rescadenţare sau eşalonare înseamnă că debitorul plăteşte o perioadă doar dobânda creditului, nu şi capitalul efectiv împrumutat. Pentru acest capital va plăti, după perioada agreată cu banca, de două ori dobânda curentă. În cazul în care maturitatea creditului este extinsă, suma plătită lunar scade, însă cresc costurile totale ale creditului: pentru aceeaşi sumă împrumutată se plătesc dobânzi şi comisioane mai mult timp. Sigur, în ultimul caz clientul are posibilitatea să achite anticipat din credit în viitor, dacă situaţia sa financiară se va îmbunătăţi.

Aceste forme de „ajutor“ din partea băncii sunt cunoscute, dar pentru cei cu credite în CHF s-ar putea să nu constituie o soluţie, în condițiile în care unii au apelat deja în trecut la o formă de restructurare. Mai mult, există cazuri în care aplicarea restructurărilor a adus costuri pentru debitori şi de 27.000 de franci, la un credit de 140.000 de franci!

BNR vrea negocieri individuale

Banca Naţională a României a discutat cu băncile comerciale şi a ajuns la concluzia că acestea trebuie să vină cu măsuri suplimentare de reducere a poverii. Mai mult, BNR este de acord cu aplicarea principiului împărţirii poverii – burden sharing – între bănci şi clienţi. Printre soluţiile convenite de BNR şi bănci se numără:

– menţinerea cursului RON/CHF la care se plătesc ratele la nivelul din decembrie 2014 – aşa cum a anunţat Volksbank că va face timp de trei luni

– conversia la cursul curent, dar cu discount-uri la serviciul datoriei – adică reducerea dobânzilor şi capitalului împrumutat – cum este de aşteptat să facă Banca Transilvania odată cu preluarea Volksbank

– reducerea temporară a dobânzii pentru a compensa efectul aprecierii CHF – OTP Bank a anunţat ceva similar, celelalte bănci au redus marginal dobânda

– aplicarea „Electoratei“ modificată, care va intra în vigoare de la 1 martie şi include venituri nete de 2.100 de lei, deduceri de până 240 de lei pe lună pentru plata ratelor.

Propunerile BNR nu prevăd nimic nou, acestea fiind discutate şi în Parlament de reprezentanţii băncii centrale. Aşa cum arată situaţa în prezent, prea puţine bănci au înţeles cu adevărat ce înseamnă „burden sharing“. Spre exemplu, bănci precum Raiffeisen Bank, Banca Românească sau Bancpost nu au redus nici măcar temporar marja de dobândă, ci doar au aplicat rata Libor scăzută mai devreme decât data perioadei de actualizare.

Contractele vechi viciate

Dacă băncile nu s-au dovedit foarte mărinimose în ultimii ani, asta nu înseamnă că clienţii acestora nu le pot forţa mâna la reduceri mai consistente de costuri. Mărturie stau miile de procese câştigate de clienţi pe clauzele abuzive. Câteva exemple de formulări din contractele de credit care au fost atacate.

1. „Banca îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii în funcţie de politica proprie“

2. „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii“

3. „Dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi a marjei, conform decizei băncii“

Orice variaţiune pe tema de mai sus conduce la acelaşi efect: banca a dispus unilateral modificarea ratelor de dobândă. Cel mai probabil, clienţii au în prezent contracte modificate, cu ocazia emiterii OUG 50/2010, şi dobânzile curente sunt exprimate în funcţie de Libor/Euribor. Aceştia plătesc însă marje mult mai mari decât ar fi trebuit să plătească dacă banca ar fi calculat corect şi transparent dobânzile.  Nu puţine sunt cazurile în care clienţii au obţinut înjumătăţirea dobânzilor în urma unor reclamaţii la Protecţia Consumatorilor ori pe calea unor procese civile, după ce judecătorii au constatat că băncile au utilizat clauze abuzive. În bani, asta înseamnă reducerea ratelor lunare cu peste o treime şi recuperarea sumelor plătite în plus. Presa a documentat de-a lungul vremii soluţiile instanţelor.

Înainte de orice litigiu, clienţii ar trebui să meargă cu un avocat la bancă pentru a discuta costurile creditului. O concluzie amiabilă este de preferat unui proces care poate dura până la doi-trei ani, în funcţie de localitate.

Instanţele au decis conversia la cursul istoric

Există până în acest moment trei decizii în care instanţele au decis conversia creditelor în franci la cursul istoric sau la o rată de schimb similară, ori plata ratelor la un curs mai mic. Volksbank a fost obligată definitiv, la Galaţi să convertească un împrumut din franci în lei la un curs de 2 lei, faţă de 4,3 lei în prezent. La Buzău, Tribunalul a decis ca un client al Piraeus Bank să plătească ratele la cursul de 2 lei din 2007. La Timişoara, un client al OTP Bank a obţinut eliminarea dobânzii abuzive şi conversia creditului la cursul din septembrie 2007, dată la care a luat creditul.