Din totalul de 14,5 milioane de hectare cât reprezintă suprafaţa agricolă a României, circa 65% sunt terenuri arabile (adică 9,5 milioane de hectare). Din această întindere destinată exploatării agricole, circa 10% este deţinută de străini. Potrivit informaţiilor care circulă în piaţă, investitorii străini deţin în proprietate circa 1 milion de hectare de teren arabil şi lucrează în arendă sau în concesiune încă 1 milion de hectare.

În ultimii 10 ani, România a devenit un pol de atracţie pentru investitorii italieni, nemţi, olandezi, danezi sau britanici care vor să facă agricultură pe teritoriul ţării noastre. Dacă la începutul anilor 2000, italienii erau cei mai numeroşi clienţi care începuseră să cumpere terenuri agricole pentru câteva sute de dolari, în ultimii 2-3 ani, aceştia au început să vândă altor străini: nemţi, danezi, olandezi sau britanici.

„Primii investitori ies din piață. Cei care au cumpărat sau au luat în arendă terenuri agricole în urmă cu 10-15 ani pentru câteva sute de dolari, acum au ajuns să vândă cu mii de euro“, spune Ştefan Poienaru, fermierul care lucrează 20.000 de hectare în Ialomiţa. Agricultorul afirmă că cei care au venit în România în urmă cu 15 ani sunt italienii care au cumpărat parcele mici de terenuri, le-au comasat, iar acum le vând cu 4.000- 5.000 de euro pe hectar. „O familie de italieni a cumpărat 600 de hectare în zonă, iar anul trecut a vândut cu 5.000 de euro pe hectar“, a completat Poienaru.

Una dintre cele mai active zone, în ceea ce priveşte tranzacţiile cu terenuri agricole, este partea de vest a României, mai exact judeţul Timiş. Aici, preţurile sunt mai piperate: ajungând chiar și la 10.000 de euro pe hectar. „În acest an, un italian a vândut unui neamț un teren de 114 hectare. Eu i-am dat 10.000 de euro pe hectar și nu a vrut să mi-l vândă. A bătut palma cu un neamț pentru 9.500 de euro pe hectar“, povestește Dimitrie Muscă, fermierul care deţine terenuri în Arad. El susține că străinii fac multe tranzacții agricole în vest și cumpără sute de hectare. Astfel, italienii au ajuns să vândă către nemți, olandezi sau danezi.

Cine sunt marii jucători din piaţă

Numărul îmtreprinderilor cu capital străin din România se ridică la 40.000, din care 1.700 sunt în domeniul agriculturii, însă, nu mai mult de 15 companii fac jocurile în acest sector.
Pe baza surselor din piaţă şi a unei analize realizate de DTZ Echinox, revista Capital prezintă cele mai importante firme cu capital străin care au făcut achiziţii de terenuri agricole în ultimii ani.
O companie importantă este Don Carlos, care se află în România din 2001 şi deţine o suprafaţă de peste 5.000 de hectare, în Gătaia din judeţul Timiş. În 2014, compania nemţească a obţinut o cifra de afaceri de peste 29 de milioane de lei şi un profit de 61.000 de lei.

Tot în judeţul Timiş, slovacul Zifceak Iouzika lucrează 10.000 de hectare prin intermediul companiei Max Agro. În 2014, firma a înregistrat o cifră de afaceri de 18,5 milioane de lei şi un profit de 2,4 milioane de lei.
Italianul Martini Luciano, proprietarul Emiliana West Rom, lucrează 10.200 de hectare la Beba Veche, din care 10.000 de hectare se află în proprietate privată. Firma a înregistrat, în 2014, o cifră de afaceri de 253 de milioane de lei.
Un alt jucător important este First Farms. Firma daneză, condusă de Anders Norgaard, se află în România de 8 ani şi lucrează 8.200 de hectare, o parte din suprafaţă este amplasată lângă Buzău, iar cealaltă parte lângă Timişoara. Circa 4.300 de hectare sunt cultivate cu rapiţă, grâu, floarea-soarelui şi porumb.

Şi Ineu Ortişoara, unde acţionar majoritar este Kulterer Stefan Helmuth, se află printre proprietarii importanţi din România , deţinând 7.000 de hectare în Arad.

Nemții de la Tar Farming au 10.000 de hectare în Arad. Acţionarul majoritar al firmei este miliardarul german, care a intrat acum opt ani în forţă pe piaţa din România şi a investit peste 120 milioane de euro în agricultură. În aproape trei ani, compania a cumpărat peste 8.000 hectare de teren arabil, zece tractoare, alte utilaje agricole şi două silozuri pentru depozitarea cerealelor.

Arabii Youssef şi Sarkis Sarkis, proprietarii firmei Maria Trading au peste 11.000 de hectare în judeţelele Timiş şi Călăraşi. Cifra de afaceri a companiei a ajuns ,anul trecut, la 154 de milioane de lei şi a atins un profit de 4,5 milioane de lei.

Printre fermierii străini importanţi din România se numără şi DN Agrar. Compania este administrata de Jan Gijsbertus de Boer, cetăţean olandez care a venit sa investească în Transilvania în anul 2007. Grupul de firme olandez deţine peste 10.000 de hectare de teren, unde produce cereale şi  creşte animale.

Britanicii de la Spearhead International sunt prezenţi în agricultura locală începând cu anul 2008, atunci când au preluat 70% din Agrinatura de la omul de afaceri Eugen Pena. În prezent, compania lucrează 5.600 de hectare în Marea Britanie, 30.400 de hectare în Polonia, 24.400 de hectare în Cehia, 18.200 de hectare în România şi 5.700 de hectare în Slovacia.

Compania nemţească Agrar Invest se află în România din 2010 şi a ajuns să lucreze peste 15.000 de hectare în Cluj şi în Timiş.

O altă firmă importantă din domeniu este Agrarius. Aceasta este o companie din Germania care deţine 4.700 de hectare în judeţul Timiş.

Agri Invest lucrează peste 10.700 de hectare în Oraviţa, Videle şi Mizil. Compania a început un amplu plan de dezvoltare în România din anul 2012.

Cele mai recente tranzacţii

În opinia lui Adrian Motrea, manager al Departamentui de Consultanţă în Evaluare din cadrul firmei Darian, apetitul pentru achiziţionarea de suprafeţe mari a rămas acelaşi ca şi înainte de liberalizarea pieţei, întrucât cine a vrut să cumpere teren a avut această posibilitate şi înainte prin înfiinţarea unei societăţi cu capital românesc. În schimb, s-au observat modificări în procedura de achiziţie, ca urmare a blocajelor care apar în urma promulgării legii pentru vânzarea terenurilor agricole. „O modalitate de achiziţie întâlnită, în ultima perioadă, este cumpărarea întregii companii ce deţine terenul agricol, astfel putând fi ocolite cerinţele legii privind vânzarea terenurilor agricole“, explică Motrea. Un exemplu de o astfel de achiziţie este preluarea Comfert de către grupul irlandez Origin Enterprises, pentru suma de 19,4 milioane de euro. Pe lângă preluarea Comfert, grupul irlandez a mai achiziţionat şi Redoxim pentru suma de 35 de milioane de euro.

O altă tranzacţie din această categorie a fost parafată de curând de fondul american de investiţii Anholt Services. Americanii au cumpărat firma Multiagra din Vlăsineşti, care exploatează 1.460 de hectare de teren agricol în Botoşani. Prin această achiziţie Anholt a ajuns să deţină circa 7.500 hectare de teren agricol la nivel naţional, majoritatea grupat în judeţul Botoşani.

În ceea ce priveşte evoluţia acestui segment de piaţă, analistul de la Darian susţine că în continuare vom întâlni creşteri ale preţurilor pe toate zonele, posibil mai mari ca şi procent pentru parcelele mici, întrucât vor avea loc consolidări ale portofoliilor existente prin achiziţia de parcele aflate în apropierea terenurilor aflate în patrimoniul investitorilor şi care să îmbunătăţească comasarea fermelor.

Proceduri greoaie pentru achiziţie

Procesul de achiziție a unui teren este îndelungat, costisitor și anevoios din cauza comasării. „Dacă vrei să cumperi un hectar de teren agricol, nu este chiar așa ușor „, zice femierul Nicolae Sitare. El spune că, în primul rând, tot procesul durează între trei și șase luni. În al doilea rând, costurile sunt ridicate.„Ajungi să plătești 500-1.000 de euro la hectar în plus, doar pentru acte“, a completat agricultorul. Iar în al treilea rând, este comasarea. Aceasta fiind făcută la mica înțelegere și nu prin acte. Care este procedura? Proprietarii de parcele mici dau în arendă terenurile agricole fermierilor. Aceștia din urmă se adună și discută cu alți fermieri ce au alte terenuri în arendă, astfel agricultorii fac schimburi între ei pentru a comasa terenurile și pentru a ajunge la brazde cât mai mari. Metoda de comasare prin înţelegere verbală nu le permite fermierilor să facă investiții în terenuri deoarece nu sunt în proprietatea lor.