“După un an 2017, cu foarte mari tensiuni politice, nu atât între partide sau între reprezentanții alegătorilor din Parlament, unde a fost mai degrabă acalmie în contextul unei majorități parlamentare zdrobitoare, cât mai ales între societate și guvernanți, cred că transferul acestor tensiuni și a conflictului public din societate către interiorul clasei politice și a partidelor are o probabilitate de peste 60%, având ca urmări rupturi în interiorul unor formațiuni politice de la putere și din opoziție și reașezări pe scena politică, poate și o nouă majoritate, din care să facă parte mai multe formațiuni, într-un spirit de horă a unirii în prag de Centenar. Chiar dacă nevoia de eliminare a factorilor de conflict permanent va fi foarte prezentă la nivelul fiecăruia dintre noi, mai mult sau mai puțin conștientizată, vestea nu e bună până la capăt, pentru că ar însemna să ratăm din nou ocazia unor clarificări prin alegeri”, spune Jicman.
În 2018, elita artistică și intelectuală ia atitudine și revine pe poziția firească – sursă a liderilor de opinie. Din rolul de spirit critic și progresist al societății din anii ’90, intelectualitatea română a rămas tot mai mult în umbră, încât azi nu doar din leadershipul politicii, dar și din leadershipul politicii culturale lipsesc oamenii de cultură.
Investițiile românești în străinătate vor prinde contur, de la nivelul nesemnificativ din prezent la un nivel mai aproape de potențialul economiei românești.
România trăiește un paradox. Țara în care, ani la rândul, românii din străinătate au fost cel mai important „investitor”, țara de unde au plecat câteva milioane de români rezidenți în alte țări din U.E., a șaptea țară din Uniunea Europeană ca populație, România este pe ultimul loc la capitolul investiții în străinătate. Investiţiile companiilor româneşti în afară sunt la nivelul sutelor de mii de euro, deși investițiile străine în România au fost, la finalul lui 2016, de 67 miliarde de euro.
Cu ocazia Centenarului, până la 1 decembrie 2018, România va părăsi locul codaș în clasamentul investitorilor români în străinătate, iar antreprenorii români vor fi împinși de mediul economic ostil din România să își depășească temerile și să îndrăznească să facă pasul spre investiții în afara țării, în special în Uniunea Europeană. Paradoxal, lipsa perpetuă a unei politici publice de încurajare a expansiunii capitalului românesc în străinătate va fi suplinită de mixul de politici prociclice sau pur și simplu neinspirate, precum și de perspectivele economice defavorabile din plan intern.