În linie dreaptă, de la București la Damasc sunt cam 1.500 de kilometri. Capitala siriană este mai aproape decât Parisul ori Londra. Dar nu distanța relativ mică este cea care ar trebui să ne dea fiori în cazul declanșării unui conflict internațional în zonă, ci pierderile economice directe și indirecte pe care le-am putea suferi. Calculele „Capital“ arată că acestea ar putea ajunge la circa un miliard de euro în condițiile unui război de un an, fiind luate în calcul scumpirea carburanților, pierderile exportatorilor și ale transportatorilor ori fluctuațiile cursului valutar.

Unul din principalele motive de îngrijorare îl reprezintă diminuarea exporturilor. Trebuie spus de la început că Siria nu este unul dintre principalii parteneri comerciali ai României. În ultima perioadă, când exporturile și importurile autohtone s-au măsurat în zeci de miliarde de euro anual, firmele noastre au vândut în Siria produse în valoare de sub 200 de milioane de euro pe an și au cumpărat de acolo mărfuri de numai câteva milioane de euro. Cele mai căutate produse românești au fost cele alimentare (cu precădere animale vii ori carne) și „materialele crude, necomestibile“, urmate de mașini și echipamente de transport și de combustibili minerali și lubrifianți.

Deși aparent destul de mici, sumele de mai sus nu sunt totuși deloc de neglijat, iar la nivel de companie milioanele cu pricina pot face diferența între a rămâne pe profit sau a simți ameninţarea falimentului. Așa că impactul conflictului asupra relațiilor comerciale bilaterale, care s-a simțit destul de rapid (exporturi de 71 de milioane de euro în 2012 față de 175 de milioane de euro în 2011), a pus în pericol zeci, dacă nu sute de firme locale și mii de locuri de muncă. Printre cei afectați se numără și crescătorii de oi. Încă din primăvară aceștia au simțit o scădere a crererii, atât din Siria, cât și din alte state din zonă, după cum dezvăluia Ion Avram, preşedintele  Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine „Mioriţa“ din Vrancea, care trimitea anual 30.000-40.000 de miei și berbecuți spre Siria și Turcia.

„Au fost pierdute contracte, sunt probleme cu confirmarea acreditivelor din statele arabe, unele din ele au probleme cu devalorizarea monedelor locale. În plus, statul, în loc să ne ajute să găsim alte piețe, ne bagă bețe în roate, și birocrația și lipsa de transparență ne fac să nu putem onora comenzile“, spune Stela Dumitriu de la Patronatul Crescătorilor și Exportatorilor de Ovine.
O escaladare a tensiunilor (în sensul în care războiul civil se va transforma într-un conflict internațional) ar duce, cel puțin temporar, la încetarea totală a comerțului cu sirienii. Cu alte cuvinte, firmele care acum doi ani vindeau acolo în valoare de 175 de milioane de euro vor fi nevoite să-și găsească alte piețe ori să-și scadă producția.

Mai grav, unii analiști nu exclud varianta ca o intervenție militară în Siria să ducă, în cele din urmă, la instabilitate în întreaga regiune. Caz în care ar putea fi puse în pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, relațiile comerciale cu state precum Israel (exporturi de 225 mil. euro și importuri de 136 mil. euro anul trecut), Iran (exporturi de 252 mil. euro și importuri de 14 mil. euro), Iordania ori Liban (exporturi de 104, respectiv 138 mil. euro în 2012). Nu trebuie uitat că și unul din principalii parteneri comerciali ai României, Turcia (exporturi de 2,5 miliarde de euro și importuri de 1,8 miliarde de euro în 2012), are graniță comună cu Siria și ar putea fi implicată, chiar și limitat, într-un eventual conflict regional.

Efecte și pe plan european

O scădere accentuată au suferit și relațiile economice dintre Siria și Uniunea Europeană. Dacă în 2010 țările din UE importau din țara condusă de Bashar al-Assad mărfuri în valoare de 3,6 miliarde de euro și exportau de 3,7 miliarde, izbucnirea violențelor s-a simțit imediat: în 2011, exporturile au scăzut cu circa 18% și importurile cu 11%, iar în 2012 comerțul bilateral literalmente s-a prăbușit. A fost, fără îndoială, efectul restricțiilor impuse de Bruxelles asupra relațiilor comerciale cu Damascul, adoptate în mai 2011. Printre ele, interdicția de a mai importa produse petroliere și de a exporta produse cu dublă utilizare (în mod normal folosite în scopuri civile, dar care pot fi utilizate și în domeniul militar), echipamente și tehnologie pentru industria de petrol și gaze, anumite echipamente de telecomunicații, dar și bunuri de lux.

În vremurile dinaintea conflictului sirian, companiile europene exportau spre această țară din Orientul Mijlociu cu precădere mașini și echipamente de transport, combustibili, produse chimice și alimente și importau mai ales produse petroliere (3,3 miliarde de euro în 2010). Iar UE era principalul partener comercial al Siriei. Astăzi, lucrurile s-au schimbat semnificativ și rămâne de văzut când și dacă firmele europene își vor recăpăta pozițiile pierdute.

Între curs și listări

Un conflict internațional în Siria ar putea avea ca rezultat și instabilitate monetară. Analiștii spun că dolarul ar fi câștigătorul incontestabil al acestui scenariu. Moneda americană s-ar putea întări serios în fața euro, căci un astfel de război ar îndrepta investitorii către titluri suverane și moneda SUA. În acest context, ceea ce se pierde la ora actuală din dobânzile bancare reduse și comisioanele mari practicate de bănci la depozitele în dolari s-ar putea câștiga în viitor din fluctuațiile cursului de schimb. Nu sunt excluse nici devalorizări pentru monedele estice (inclusiv pentru leu), percepute de mulți investitori ca aparținând unor economii aflate în imediata apropiere a conflictului.
De suferit ar avea și transportatorii navali autohtoni. Aceștia resimt deja tensiunile din zonă (inclusiv cele care au legătură cu Egiptul și cu canalul Suez), chiar dacă momentan pierderile nu pot fi cuantificate. „Chiar dacă situația s-a inflamat serios în Mediterana de Sud-Est, tradingul continuă, uneori întârziat de anumite interdicții de acostare a navelor în unele porturi pentru realizarea de transferuri de echipaje“, spune unul dintre cei mai mari armatori români, Gheorghe Bosânceanu. Acesta arată că, așa cum este caracteristic zonelor de conflict, se observă o scădere a volumelor transportate atât în ce privește importurile, cât și exporturile țărilor din zona respectivă, fapt care, în anumite cazuri, poate conduce la scăderea navlului și, implicit, a profiturilor transportatorilor pe apă.

Mai trebuie menționat că, anul acesta, peste 50% din exporturile de grâu ale României au fost direcționate spre Egipt, ceea ce creează o foarte mare vulnerabilitate pe această zonă, mai ales că mărfurile contractate prin licitație nu sunt încă plătite, iar o eventuală intrare în incapacitate de plată a acestei țări ar crea ceva probleme agenților din România care au câștigat astfel de licitații. În mare parte, însă, de livrarea grâului românesc licitat până acum se ocupă traderii internaționali. Totuși, escaladarea unei astfel de situații ar pune o presiune și mai mare pe prețul cerealelor românești, afectate deja de producția ridicată și cererea mică. Egiptul este cel mai mare importator de grâu la nivel mondial, cu achiziţii de opt-zece milioane de tone anual și o piaţa în care comercianţii din România au reuşit să intre abia în ultimii doi ani.

Tensiunile din Orient riscă să pună sub semnul întrebării și evoluțiile de pe piața locală de capital. Prima ofertă publică inițială la BVB, cea a Nuclearelectrica, va începe săptămâna pe 9 septembrie. Listarea, prima după 2008, pare urmărită de ghinion: a evitat perioada iulie-august, când era programată inițial, dar se vede lovită de situația conflictuală din Orient. Volumele de tranzacționare de pe piața noastră, oricum mici, s-au redus și mai mult în ultimele săptămâni, semn că investitorii așteaptă clarificarea situațiilor tulburi din zona internațională. Printre care la loc de cinste se află conflictul din Siria. Investitorii de pe piața de capital nu văd niciodată cu ochi buni astel de situații, iar cea mai comună reacție este cea de retragere, ceea ce poate însemna și reținere în a cumpăra acțiunile unui producător de energie nucleară. Partea bună este că oferta Nuclearelectrica este destul de mică, între 65 și 85 de milioane euro, și ar putea fi acoperită integral de investitorii locali.

1 miliard de euro este impactul anual estimat asupra economiei românești al unui eventual război în Siria

Citiți și:
Intervenție incertă, efecte deja palpabile