Poziția militară este o parte integrantă a ceea ce analistul militar Forrest Morgan, din cadrul RAND Corporation, numea„stabilitatea crizei”. Altfel spus, „construirea și poziționarea forțelor în moduri care să permită unui stat, dacă este confruntat, să evite războiul fără a bate în retragere”.
În acest sens, bombardierele strategice cu rază lungă reprezintă una dintre cele mai bune forțe pentru stabilitatea crizei, consideră Morgan, în studiul său din 2013, pentru Forțele Aeriene ale Statelor Unite.
Bombardierele sunt puternice, mobile și vizibile, adică perfecte pentru semnalizarea forței și a intenției. În schimb, consideră el, rachetele de croazieră lansate de pe submarine ale Marinei SUA sunt mai puțin eficiente, chiar contraproductive pentru stabilitatea crizei, fiind, de cele mai multe ori, invizibile.
Submarinele cu rachete de croazieră (SLCM pot contribui la instabilitate. susține analistul militar. Și asta pentru că, adaugă Morgan, temerile adversarilor pot fi sporite de capacitatea submarinelor dotate cu rachete de croazieră de a se face invizibile”. El semnalează însă și o execepție: cazul în care submarinele cu rachetă de croazieră din clasa Ohio au contribuit la stabilirea unei crize din 2010. Un fapt care s-a pierdut oarecum în istorie.
În iulie 2010, trei submarine cu rachete de croazieră (SSGN) au ieșit la suprafață aproape simultan în apele Pacificului de Vest și ale Oceanului Indian, ca reacție a Statelor Unite în fața testelor cu rachete chineze din Marea Chinei de Est.
Testele balistice majore reprezintă un semnal provocator și destabilizator. Intenția SUA în urma testelor Chinei a fost de a semnala puterea Statelor Unite cu cantitatea și tipul de forță potrivite.
Submarinele au lăsat impresia că sunt reacția pe măsură a Washingtonul-ului ce încerca să le spună chinezilor: ”Da, poate că rachetele voastre ne surprind. Dar ne amintim că avem o mulțime de rachete, și nu sunt departe de voi! ”
Incidentul de la vremea respectivă a fost comentat astfel de „South China Morning Post”: „Apariția submarinului USS Michigan în Pusan, Coreea de Sud, a USS Ohio în Subic Bay, în Filipine și USS Florida în avanpostul strategic al Oceanului Indian nu doar că reflectă tendința de escaladare a activității submarinelor în Asia de Est, ci și, de asemenea, o altă amenințare. Cele trei submarine au capacitate de a transporta 462 de racheteTomahawks, sporind cu aproximativ 60%, plus potențialul forței de atac Tomahawk a întregii flote a șaptea cu sediul în Japonia.
Un atașat militar asiatic, care avea legături strânse atât cu forțele chineze, cât și cu cele ale Statelor Unite, a remarcat că „cele peste 460 de Tomahawks sunt, pe limba oricui nu pricepe, o cantitate uriașă de putere de foc”.
„Este un alt semn că SUA e hotărâtă să nu-și mențină doar dominația militară în Asia, ci să fie văzută făcând acest lucru. E un mesaj pentru Beijing și pentru toți ceilalți, indiferent dacă sunt aliat ai SUA sau state care nu sunt de partea nici uneia dintre tabere”.
