Anca Radian, fostă profesoară de istorie pentru ciclul gimnazial, spune că, „e greu să arăt cu degetul spre un singur motiv. Salariul era batjocură, elevii sunt sub orice critică, în pauze nu auzeam decât bârfe. Eram convinsă că pot demonstra că se poate face ceva în sistemul ăsta absurd, așa că pierdeam mult timp căutând metode de a atrage copiii spre materia mea. La un moment dat, am realizat că îmi ratez viața încercând să mut munții din loc. Am avut o șansă și am luat decizia corectă. Am plecat.“ Șansa a constat în intrarea într-un proiect cu finanțare europeană câștigat de un ONG clujean. La câteva luni de când a început colaborarea pe proiect, și-a dat demisia din învățământ.
În alt capăt al țării, în Iași, Vera Tudosie s-a retras și ea, anul trecut, „fără niciun regret“. „Mi-a plăcut mult meseria asta și am făcut multe eforturi să ajung titular pe un post decent. Și totuși, nu mai aveam timp pentru nimic, eram epuizată de dezinteresul generalizat al elevilor, profesorilor, directorilor, inspectorilor… Apoi, aveam două masterate în matematică, simțeam că merit mai mult.“ Acum are o mică firmă de IT, pentru care și soțul său a renunțat la meseria anterioară.
Spune că poate în sfârșit să petreacă timp cu cei doi copii și că, în privința câștigurilor, nu există termen de comparație. Pe de altă parte, povestește cazul unei colege care și-a luat concediu fără plată (legea le permite profesorilor să lipsească de la catedră un an de zile), iar acum a ajuns să lucreze în agricultură, în Germania, „de unde a jurat că nu se mai întoarce. Și ca ea sunt multe“.

4 din 10 profesori își fac bagajele
Întrebați ce cred că vor profesa peste cinci ani, 41% din respondenții sondajului „Viața tânărului profesor”, realizat acum câteva luni de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, au declarat că vor renunța, cu siguranță, la învățământ (în timp ce, detaliu deloc de ocolit, 29% spun că încă nu s-au decis).
Ce vor face după încheierea carierei la catedră? Fie se văd tot în țară, dar activând în mediul privat (60% din opțiuni), fie vor alege să plece din țară (25%), fie, a treia cea mai populară opțiune, își vor lansa propria afacere (10%).
Principalele motive ale evadării din sistem sunt, în ordine, salariul prea mic, dotarea slabă a şcolilor, lipsa de respect faţă de profesori și incoerenţa legislativă. (Un alt motiv, nu întotdeauna valabil și nici transparent, este valoarea mare a șpăgilor acordate pentru un loc de titular, de ordinul miilor de euro).
Potrivit reprezentanților Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, „calitatea personalului continuă să fie o problemă la nivelul întregului sistem. Astfel, lipsa cadrelor didactice calificate, a celor titulare, precum şi lipsa abilităţilor privind activitatea de cercetare ştiinţifică constituie motivele cele mai importante de neîndeplinire a nivelului minim de calitate din școli. La fel, aproape 1 din 6 cadre didactice sunt noi, iar aproape un sfert fac naveta – această stare afectând negativ rezultatele elevilor.“ Conform calculelor instituției, fluctuația personalului din educație ajunge la 30%-40%.