Treisprezece "tehnici de interogare brutale" sunt menţionate în raportul Comisiei de Informaţii a Senatului SUA în privinţa folosirii de către CIA a tacticilor de interogare dure după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, scrie publicaţia Business Insider. Metodele de tortură pot fi găsite într-un memoriu al Departamentului de Justiţie către CIA, din data de 30 mai 2005:
Lovirea pe neaşteptate în abdomen – scopul tehnicii de tortură a fost acela de a determina deținutul să simtă teamă și disperare, pentru a pedepsi un anumit comportament și pentru a umili sau insulta deținutul, în conformitate cu o descriere din documente guvernamentale, obținută de Uniunea pentru Libertăţi Civice din SUA – ACLU – în 2009. Cel care interoghează stă la aproximativ 30 de centimetri distanţă de deținut, şi îl loveşte pe acesta cu dosul palmei peste stomac. Mână anchetatorului are degetele împreunate și loveşte drept şi scurt cu dosul palmei stomacul prizonierului. CIA a folosit această tehnica înainte de 2004, fără aprobarea Departamentului de Justitie.
Atenție! Înşfăcare – anchetatorul îl apucă pe deținut de gulerul hainei, cu două mâini și l-trage prin surprindere mai aproape, potrivit descrierii acestei tehnici de tortură făcute de John Rizzo, fost consilier general CIA. Rizzo a spus că această tehnică a fost utilizată pe liderul Al-Qaida Abu Zubaydah. Oficialul CIA a făcut acestă dezvăluire în cartea sa recentă, "Company Man."
Înghesuit ca la naştere – anchetatorul bagă deținutul într-o cutie, înghesuit, încovrigat şi îl ţine acolo timp de până la 18 ore. Sau poate folosi o cutie suficient de mare pentru ca deţinutul să se prăbuşească în până la două ore, precizează John Rizzo în cartea sa. Anchetatorul a pus o insectă "inofensivă" în interiorul cutiei atunci când tehnica a fost folosită pe Abu Zubaydah, pentru că se ştia că liderul al-Qaida nu suporta insectele, a declarat Rizzo.
Manipularea dietetică – aceasta tehnică implica trecerea de la alimente la lichide. De exemplu, în luna august 2002, Abu Zubaydah a fost pus brusc la o dietă cu lichide, potrivit raportului Senatului american.
Ţinerea de faţă – anchetatorul ţine capul deținutului astfel încât acesta să nu-l poată mişca și pune o mână pe fiecare parte a feței deținutului, strângându-l dar păstrând degetele departe de ochi, explică John Rizzo în cartea sa.
Palme – anchetatorul lovește deţinutul peste faţă, cu degetele răsfirate, izbindu-l între bărbie și lobul urechii, spune consilierul CIA John Rizzo în volumul său „Company Man”. Ideea, spune Rizzo, a fost de a umili deținutul Zubaydah și ca să-i distrugă credinţa că nu va fi niciodată lovit fizic."
Nuditate – această tehnică a fost folosită pe alţi deţinuţi. De exemplu, un deținut este obligat să stea dezbrăcat pentru o perioadă lungă de timp.
Pozitii de stres – scopul respectivelor tehnici sunt să stimuleze discomfortul muscular după o perioadă de utilizare prelungită, potrivit unui descrieri dintr-un document guvernamental obținut de ACLU. Două astfel de poziții, utilizate pe Abu Zubaydah, au fost să-l așeze pe acesta pe podea cu picioarele întinse în fața lui și brațele deasupra capului sau l-au pus în genunchi pe podea cu spatele la un unghi de 45 de grade, descrie John Rizzo în cartea sa.
Privarea de somn – deținuții au fost ținute treji timp de până la 180 de ore, de multe ori în picioare sau într-o poziție de stres, releva raportul Senatului. Uneori, mâinile deținuților ar fi fost încătușate deasupra capetelor lor. Cel puțin cinci deținuți au avut "halucinații tulburătoare" în urma aplicării acestei tehnici de tortură, iar în două din aceste cazuri, CIA a continuat practica. Un deținut, Arsala Khan, a avut halucinații după 56 ore de sta în picioare fără a dormi, în octombrie 2003. După aceasta, CIA a ajuns la concluzia că Arsala Khan "nu pare a fi subiectul implicat în planuri actuale sau activități împotriva personalului SUA sau facilități americane." După aproximativ o lună de detenție și interogare, CIA a recomandat ca el să fie eliberat şi trimis în satul său, dar în schimb anchetatorii l-au transferat în custodia armatei Statelor Unite, unde a rămas în arest timp de patru ani.
Statul la perete – deținutul stă cu faţa la un perete, în picioare, la o distanţă de mai puţin de un metru. El îşi ridică mâinile în faţă spre perete, astfel încât degetele lui sunt ating zidul . Deținutul ar trebui să dețină această poziție pe termen nelimitat, după cum descrie John Rizzo această tehnică de tortură utilizată pe Zubaydah.
Datul de pereti – anchetatorii izbesc deținuții de un perete. Într-o astfel de situaţie, Abu Zubaydah a fost izbit de un zid de beton, se arată în raportul Senatului. La 22 martie 2003, liderul al-Qaida, Khalid Sheikh Mohammed s-a aflat într-un interogatoriu "intens" și a fost dat de pereţi. Neprimind nicio informaţie nouă, anchetatorii l-au înecat. După o oră de astfel de tratamente, liderul al-Qaida a spus că este "pregătit să vorbească", a spus CIA.
Simularea înecului – deținutul este legat de o bancă cu faţa în sus, şi i se toarnă apă pentru a simula înecul. Potrivit raportului Senatului, tehnica duce la convulsii și vărsături, mișcarea involuntară a mâinilor și picioarelor și spasme. Abu Zubaydah și-a „pierdut cunoștința și a făcut spume la gură." Zubaydah a fost descris ca "isteric", după aceste sesiuni de tortură și "adus la un nivel la care nu a putut comunica eficient." Khalid Sheik Mohammad a fost „înecat” de 65 de ori între după-amiaza zilei de 12 martie 2003 și dimineața zilei din 13 martie 2003.
Stingerea cu apă – deținuții în pielea goală sunt ţinuţi pe o prelată pe podea, potrivit raportului Senatului. Prelata va fi tras brusc, urmând să facă o baie. Apă rece sau aproape îngheţată va fi turnată peste ei. În unele cazuri, deținuții au fost supuşi acestui tratament de mai multe ori, până nu au mai reacţionat în vreun fel.