Sunt mari şanse ca scăderea CAS cu câteva puncte procentuale să fie o gură de oxigen pentru economie. Dar mai suportă bugetul o nouă pierdere?
Prin 2003-2004, ideea cotei unice de impozitare era respinsă de mulţi cu argumentul că introducerea ei va conduce la scăderea încasărilor bugetare. În vara lui 2005, după primele şase luni de funcţionare a noului sistem fiscal, autorităţile anunţau că încasările din impozitul pe venit se reduseseră, într-adevăr, dar cu o sumă neglijabilă (circa 25 de milioane de euro), în timp ce cele din impozitul pe profit crescuseră cu aproape 20 de milioane de euro faţă de perioada similară a anului precedent.
Însă sumele colectate din TVA erau cu circa 500 de milioane de euro mai mari – dovadă că banii rămaşi în portofele şi în conturi după relaxarea fiscală au ajuns în consum.
Sunt voci care susţin că un efect similar ar putea fi obţinut şi azi, dacă ar avea loc o reducere a contribuţiilor sociale. „Este obligatoriu să scădem fiscalitatea pe forţa de muncă, pentru că această măsură va fi un instrument de creare de locuri de muncă. Acestea, la rândul lor, aduc taxe şi impozite la buget, compensând reducerile de încasări provocate de diminuarea CAS“, crede Cristian Pârvan, secretarul executiv al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
„Măsura reducerii cotei CAS de la 31,3%, ca pondere în salariul brut (10,5% pentru angajat şi 20,8% pentru angajator), la 28,2% ar genera în sectorul privat, conform simulărilor pe baza modelului economiei subterane, o sporire a salariului brut în sectorul vizibil cu 2,1-3,4%, ca urmare a scoaterii la suprafaţă a unei părţi din economia nefiscalizată“, spune analistul economic Liviu Voinea. În acelaşi timp, el consideră că măsura ar putea aduce în legalitate până la 112.000 de locuri de muncă din sectorul informal.
Cât de mare e riscul?
Este nevoie de 100.000 de locuri de muncă plătite cu salariul mediu pe economie pentru a aduce, sub formă de CAS şi impozit pe venit, un miliard de lei la buget. Mai exact, dacă scădem CAS cu trei puncte procentuale, avem nevoie de 300.000 de joburi suplimentare care să compenseze reducerea încasărilor bugetare.
Să presupunem că economia va reuşi să producă aceste 300.000 de locuri de muncă noi. Acestea nu vor apărea peste noapte, ci, în cel mai bun caz, în câteva luni. Până atunci, nu ne putem aştepta decât ca deficitul bugetului asigurărilor sociale (care ajunsese la 1,25 miliarde de lei după primele opt luni, deşi primise subvenţii de 5,7 miliarde de la bugetul de stat) să crească.
Aşteptăm sau provocăm creşterea?
„Va fi o scădere temporară a încasărilor, sustenabilă pe termen mediu“, crede Cristian Pârvan. Reprezentanţii Puterii nu par la fel de siguri. „Ideea cu economia subterană adusă la suprafaţă nu prea ţine. Din păcate, mentalitatea românului nu a ajuns încă la acest nivel“, afirmă democrat-liberalul Petru Călian, membru al Comisiei pentru buget din Camera Deputaţilor.
„Şi eu aş dori scăderea CAS, căci provin din mediul de afaceri şi plătesc şi eu destui angajaţi. Însă, în condiţiile actuale, trebuie să fim realişti, căci reducerea trebuie să fie acoperită în buget. Creşterea economică este singura care va reuşi să acopere efectele neplăcute ale unei astfel de decizii“, spune parlamentarul.
Dar dacă tocmai o astfel de decizie, care ar putea spori atractivitatea României în ochii investitorilor, va aduce cu sine creşterea economică? Nu vom şti niciodată dacă nu vom avea curaj să încercăm.
1,7 mld. de euro este subvenţia planificată pentru bugetul asigurărilor sociale de stat în 2010. O cifră poate prea optimistă
