În ultimii doi ani, interesul autorităţilor fiscale în materia preţurilor de transfer – preţurile la care se fac transferuri de bunuri, servicii sau împrumuturi între firmele aceluiaşi grup – a crescut semnificativ şi, drept consecinţă, şi numărul controalelor. Experţii în domeniu sunt de părere că aceasta a devenit principala zonă de risc pentru companiile locale, membre ale unor grupuri multinaţionale. Suspiciuni privind abaterea de la principiul valorii de piaţă, cel care stă la baza preţurilor de transfer, a adus sub lupa Fiscului român companii precum cea din domeniul media a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, care a constituit, vreme de şase luni, obiectul unei inspecţii fiscale generale. În ţinta ANAF au mai fost, şi sunt în continuare, marile companii petroliere.
Şeful instituţiei, Sorin Blejnar, anunţa la începutul acestui an că inspecţiile fiscale la aceşti contribuabili pot dura până la şase luni, menţionând că a cerut structurilor de control să verifice dacă preţurile de transfer sunt stabilite în mod corect. Mai mult, surse guvernamentale „au scăpat“ presei o informaţie – rămasă neconfirmată – că în cazul companiilor petroliere locale „se verifică dacă nu cumva profiturile au fost mutate în străinătate, prin procedura preţurilor de transfer“.
Adrian Luca, director în cadrul Transfer Pricing Services (TPS), atrage atenţia că desfăşurarea de tranzacţii intragrup nu reprezintă, în sine, un indiciu al unor transferuri de profituri, aşa cum interpretează, de cele mai multe ori, autorităţile fiscale. La ce să se aştepte companiile în perioada următoare? „Activitatea de investigare a preţurilor de transfer s-a intensificat în ultimul an şi ne aşteptăm ca această tendinţă să se păstreze şi pentru viitor“, a declarat, pentru Capital, Ionuţ Simion, partener Consultanţă Fiscală – PricewaterhouseCoopers (PwC) România.
O nouă zonă de interes
Noutatea ultimului an este demararea controalelor fiscale al căror obiect de activitate a fost reprezentat de investigarea tranzacţiilor care implică şi persoane afiliate române, nu numai a schimburilor comerciale transfrontaliere. „Ce se întâmplă în practică? Dosarul preţurilor de transfer se cere în majoritatea cazurilor, pentru toată perioada deschisă controlului. Apoi, prezentarea acestui dosar este cerută de autorităţi atât în cadrul inspecţiilor fiscale generale, cât şi în cadrul celor care au ca obiect rambursarea de TVA“, spune Adrian Luca.
Astfel, contribuabilii care au obţinut pierdere sau au avut o profitabilitate foarte scăzută sau fluctuantă în ultimii doi ani financiari sunt primii selectaţi pentru a face obiectul unei inspecţii fiscale privind preţurile de transfer­. „Seviciile intragrup rămân cea mai atacată categorie de tranzacţii de către Fisc. Achiziţiile de bunuri şi redevenţele plătite pentru utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală au trezit, de asemenea, interesul autorităţilor fiscale“, mai punctează Luca.
Una dintre principalele probleme apărute în cadrul investigării preţurilor de transfer – în opinia lui Ionuţ Simion – este neacceptarea de către inspectori a justificărilor aduse de contribuabili în legătură cu pierderile înregistrate în urma derulării tranzacţiilor cu persoane afiliate, în contextul în care criza economică a sporit numărul unor astfel de situaţii. Adrian Luca arată, la rândul său, că o sursă majoră de stres pentru contribuabil este suspiciunea continuă a autorităţilor în cazul companiilor care înregistrează pierderi.
„La fel de gravă este şi existenţa unor păreri distincte, între autorităţi, cu privire la aplicabilitatea diferitelor metode de calcul al preţurilor de transfer şi prelungirea nejustificată a duratei inspecţiei fiscale“, mai spune directorul TPS. Nu în ultimul rând, absenţa unui ghid de control pe care inspectorii fiscali să-l urmeze în investigarea preţurilor de transfer determină abordări şi interpretări distincte, de la caz la caz.
Acoperirea riscului
Experţii consultaţi de Capital sfătuiesc companiile să facă o analiză internă a tranzacţiilor desfăşurate cu persoane afiliate şi a preţurilor practicate în cadrul acestora, pentru a identifica riscurile asociate lor. Adrian Luca spune că pasul următor constă în întocmirea dosarului de preţuri de transfer, ca instrument primar de justificare în faţa autorităţilor. „Este importantă pregătirea dosarului preţurilor de transfer într-o manieră proactivă, fără a aştepta solicitarea expresă a inspectorilor în cadrul unui control. Din experienţa noastră, putem preciza că pregătirea unui astfel de document poate fi un proces de durată şi, totodată, unul de noutate, fiindcă mulţi contribuabili locali nu sunt încă obişnuiţi cu astfel de proceduri“, arată şi reprezentantul PwC.
Nerespectarea legislaţiei preţurilor de transfer dă dreptul inspectorilor să aplice o amendă pentru neprezentarea dosarului în termenul stabilit la control, dar şi pentru ajustarea preţurilor de transfer, în cazul în care dosarul este considerat incomplet sau tranzacţiile comparabile prezentate de contribuabil pentru susţinerea propriilor preţuri de transfer nu sunt acceptate în cadrul controlului.